Ajustarea bazei de TVA la creanțe neîncasate: când poți recupera taxa
Ai facturat, ai colectat TVA, ai virat-o la stat. Clientul nu a plătit niciodată. Codul fiscal permite recuperarea taxei, dar numai în situații determinate și cu documente pe care mulți nu le au la momentul potrivit.
Situațiile în care baza se reduce
Baza de impozitare a TVA se reduce în cazurile prevăzute de Codul fiscal, printre care:
- anularea totală sau parțială a contractului pentru livrarea sau prestarea în cauză, înainte de efectuarea ei
- refuzuri totale sau parțiale privind cantitatea, calitatea ori prețurile bunurilor sau serviciilor, anulate în condițiile legii
- rabaturile, remizele, risturnele și celelalte reduceri de preț acordate după livrare sau prestare
- contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate care nu se poate încasa, în situațiile expres prevăzute
- returnarea ambalajelor în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare
Creanțele neîncasate: condițiile stricte
Aici e categoria cu cele mai multe erori, fiindcă simpla neîncasare nu dă dreptul la ajustare.
Ajustarea e permisă în situațiile determinate de lege, printre care închiderea procedurii de faliment printr-o hotărâre judecătorească definitivă, planul de reorganizare admis și confirmat printr-o sentință, prin care creanța e modificată sau eliminată, și situația în care debitorul e supus procedurii de insolvență cu măsuri de restructurare a creanței.
Ceea ce înseamnă: o factură neîncasată de doi ani, de la un client care pur și simplu nu plătește și nu e în insolvență, nu dă drept de ajustare.
Legea nr. 227/2015 — Codul fiscal, art. 287 — situațiile în care se ajustează baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată.
Art. 330 — corectarea documentelor: în cazurile în care se ajustează baza de impozitare, furnizorii emit facturi cu valorile înscrise cu semnul minus.
Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență — cadrul procedurilor la care face trimitere ajustarea.
OMFP nr. 1802/2014 — ajustările pentru deprecierea creanțelor, distincte de ajustarea bazei de TVA.
Ce nu se confundă
Ajustarea pentru deprecierea creanței e o operațiune contabilă, cu efect asupra rezultatului. Se face când încasarea devine incertă, pe baza analizei proprii.
Ajustarea bazei de TVA e o operațiune fiscală, permisă doar în situațiile din art. 287, cu documentele care le dovedesc.
Prima se poate face fără a doua. A doua nu se poate face doar pentru că s-a făcut prima.
Iar deductibilitatea fiscală a ajustării pentru depreciere are propriile reguli și limite, care nu coincid nici cu tratamentul contabil, nici cu regimul TVA.
Documentul
Ajustarea se materializează prin factură emisă cu valorile înscrise cu semnul minus, care face trimitere la factura inițială.
Se transmite prin RO e-Factura, ca orice factură, dacă operațiunea intră sub incidența sistemului.
Se declară în decontul perioadei în care intervine evenimentul care dă dreptul la ajustare — nu în perioada facturii inițiale, și nu retroactiv.
Ce se întâmplă la beneficiar
Simetric: beneficiarul care a dedus TVA pe factura inițială are obligația de a ajusta taxa dedusă.
Obligația lui nu depinde de primirea facturii de corecție. E o obligație proprie, care se naște din aceleași evenimente.
E motivul pentru care ajustarea nu e o operațiune internă: are efect la ambele capete, iar ANAF poate compara.
Ce trebuie păstrat
Hotărârea judecătorească definitivă, sentința de confirmare a planului, sau documentul care atestă situația invocată. Factura inițială. Factura de corecție. Și dovada că evenimentul s-a produs în perioada declarată.
Ajustarea fără document care să o susțină e o reducere de bază fără temei — se descoperă la orice control care compară decontul cu jurnalul de vânzări.
De reținut
Ajustarea nu e o soluție pentru clienții rău-platnici. E o soluție pentru creanțele stinse sau reduse printr-o procedură judiciară.
Pentru restul, singurele instrumente rămân recuperarea creanței, ajustarea contabilă pentru depreciere, și — acolo unde e cazul — compensarea cu datoriile reciproce față de același partener.