Ajustările pentru deprecierea stocurilor: deductibilitate
Actualizat la 13.10.2026
Contabil, o entitate poate — și, potrivit principiului prudenței, chiar trebuie — să înregistreze ajustări pentru deprecierea stocurilor atunci când valoarea lor de inventar scade sub costul de achiziție. Fiscal însă, lucrurile stau altfel: Codul fiscal tratează deductibilitatea provizioanelor și ajustărilor pentru depreciere ca pe o listă închisă, iar stocurile nu apar pe ea.
Temeiul legal
„(1) Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor și provizioanelor/ajustărilor pentru depreciere, numai în conformitate cu prezentul articol, astfel: a) rezerva legală [...]; b) provizioanele pentru garanții de bună execuție acordate clienților [...]; c) ajustările pentru deprecierea creanțelor [...] în limita unui procent de 30% [...]" — Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, art. 26 alin. (1) (sursă: Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal)
- Art. 26 alin. (1) este formulat expres ca listă limitativă („numai în conformitate cu prezentul articol"): rezerva legală, provizioane pentru garanții de bună execuție, ajustări pentru deprecierea creanțelor (client, în anumite condiții), provizioane specifice ale instituțiilor financiare, rezerve tehnice de asigurare etc.
- Ajustările pentru deprecierea stocurilor nu se regăsesc printre literele a)-n) ale art. 26 alin. (1) — deci, deși sunt corecte și obligatorii contabil, nu sunt deductibile la calculul rezultatului fiscal.
- Consecința practică e dată de art. 25 alin. (3) lit. g): cheltuiala cu ajustarea e „cheltuială cu deductibilitate limitată... în limita prevăzută la art. 26" — cum art. 26 nu prevede nimic pentru stocuri, limita practică e zero, iar suma se adună înapoi (element similar cheltuielilor nedeductibile) la calculul profitului impozabil, prin declarația 101.
- Simetric, la momentul în care ajustarea se anulează (stocul e vândut, consumat sau se reface valoarea), reluarea la venituri a ajustării nu mai este venit impozabil, pentru că suma nu a fost dedusă inițial (evită dubla impunere).
Ce se greșește în practică
- Se dă deducere directă cheltuielii cu ajustarea de valoare a stocurilor, presupunând că orice cheltuială contabilă corectă e automat deductibilă fiscal.
- Se confundă ajustările pentru deprecierea stocurilor cu ajustările pentru deprecierea creanțelor (art. 26 lit. c), care sunt parțial deductibile) — regimul fiscal e complet diferit.
- La anularea unei ajustări nededuse inițial, se impozitează eronat reluarea la venituri, deși suma nu a generat niciodată o deducere fiscală.
- Se omite reflectarea corectă în D101 a sumei nedeductibile, ceea ce denaturează rezultatul fiscal declarat.
Ce face iConta.eu
iConta.eu are o operațiune dedicată pentru exact acest caz: nota de ajustare a stocurilor, din ecranul Operațiuni speciale, generează nota contabilă de constituire/reluare a ajustării de valoare a stocurilor (6814=39x, respectiv 39x=7814) și o marchează explicit ca nedeductibilă fiscal, pentru că ajustarea nu figurează în art. 26 — exact regula descrisă mai sus. Mișcările, cantitățile și valorile stocurilor le urmăriți în ecranul Stocuri. Aplicația nu trece însă automat suma marcată ca nedeductibilă pe rândul corespunzător din declarația 101 — reportarea ei ca element similar cheltuielilor nedeductibile în D101 rămâne, la acest moment, o verificare manuală a contabilului.