Cum aleg între micro și profit pentru firma mea în 2026
Alegerea între regimul micro (impozit pe venituri, cotă 1%) și regimul de profit (impozit pe profit, cotă 16%) nu e liberă pentru orice firmă — legea stabilește condiții cumulative de eligibilitate pentru micro, iar depășirea lor în cursul anului obligă la trecerea la impozit pe profit, nu la o simplă opțiune.
Temeiul legal
„(1) În sensul prezentului titlu, o microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplinește cumulativ următoarele condiții, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent: [...] c) a realizat venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 100.000 euro. [...] d) capitalul social al acesteia este deținut de persoane, altele decât statul și unitățile administrativ-teritoriale; e) nu se află în dizolvare, urmată de lichidare [...] g) are cel puțin un salariat, cu excepția situației prevăzute la art. 48 alin. (3); h) are asociați/acționari care dețin, în mod direct sau indirect, peste 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot și este singura persoană juridică stabilită de către asociați/acționari să aplice prevederile prezentului titlu; i) a depus în termen situațiile financiare anuale, dacă are această obligație potrivit legii." — Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, art. 47 alin. (1) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„(1) Dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 100.000 euro, aceasta datorează impozit pe profit începând cu trimestrul în care s-a depășit această limită." — Legea nr. 227/2015, art. 52 alin. (1) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Ce rezultă practic pentru alegerea regimului:
- Cota micro e 1% (art. 51 alin. (1)), aplicată pe veniturile totale, nu pe profit; cota de profit e 16% (art. 17), aplicată pe rezultatul fiscal.
- Eligibilitatea pentru micro cere, cumulativ: venituri sub 100.000 euro/an, capital social fără stat/UAT-uri, firma să nu fie în dizolvare, cel puțin un salariat, structura de acționariat descrisă la lit. h) (fără mai multe firme legate care aplică simultan regimul micro), și depunerea la timp a situațiilor financiare din anul anterior.
- Dacă orice condiție nu e îndeplinită — inclusiv depășirea plafonului de 100.000 euro în cursul anului, nu doar la 31 decembrie — firma datorează impozit pe profit din trimestrul în care s-a produs abaterea, automat, fără opțiune.
- Alegerea reală se face, deci, doar între firmele care îndeplinesc toate condițiile de la art. 47 — pentru ele, decizia de a rămâne micro sau de a opta voluntar pentru profit (posibilă în anumite condiții) e o chestiune de calcul al marjei de profit, nu de eligibilitate legală.
Ce se greșește în practică
- Se verifică doar plafonul de venituri, ignorându-se condiția salariatului obligatoriu (art. 47 alin. (1) lit. g) — o firmă fără niciun angajat, chiar sub plafonul de venituri, nu poate rămâne la regimul micro.
- Se presupune că depășirea plafonului se verifică o singură dată, la final de an — de fapt, art. 52 alin. (1) obligă la trecerea la profit din trimestrul depășirii, cu efecte imediate asupra declarațiilor.
- Se ignoră structura de acționariat de la lit. h) — mai multe firme controlate de aceiași asociați, care ar putea aplica toate regimul micro, sunt limitate la o singură entitate eligibilă.
Ce face iConta.eu
iConta.eu calculează impozitul conform regimului fiscal setat în profilul firmei (micro sau profit), pe baza cotei corespunzătoare — dar aplicația nu verifică automat, în timp real, îndeplinirea tuturor condițiilor de eligibilitate de la art. 47 (salariat, plafon cumulat de venituri, structura de acționariat). Depășirea plafonului de venituri în cursul anului nu declanșează automat o alertă de trecere obligatorie la impozit pe profit — monitorizarea condițiilor de eligibilitate rămâne responsabilitatea contabilului.