Amortizarea clădirilor și a construcțiilor — deducere la profit
Spre deosebire de echipamentele tehnologice, unde firma poate opta între mai multe metode de amortizare, la clădiri și construcții legea nu lasă loc de alegere: se aplică o singură metodă, liniară, indiferent de politica de amortizare dorită de contribuabil.
Metoda liniară, obligatorie
Art. 28 alin. (5) lit. a) din Codul fiscal (Legea 227/2015) stabilește regula fără echivoc: în cazul construcțiilor, se aplică metoda de amortizare liniară. Nu există opțiune pentru degresivă sau accelerată — acele metode sunt disponibile doar pentru echipamente tehnologice, mașini, unelte, instalații de lucru, computere (lit. b) și, respectiv, pentru orice alt mijloc fix amortizabil, unde firma poate opta între liniară și degresivă (lit. c).
Amortizarea liniară se calculează, potrivit art. 28 alin. (6), prin aplicarea cotei de amortizare liniară la valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniu a construcției — cotă derivată din durata normală de utilizare aprobată prin hotărâre de Guvern.
Durata normală de utilizare, pe grupa 1 din catalog
Duratele normale de funcționare pentru clădiri și construcții se regăsesc în catalogul aprobat prin HG 2139/2004, la Grupa 1 — Construcții, împărțită pe subgrupe (construcții industriale, agricole, pentru transporturi și telecomunicații, administrative etc.), fiecare cu un interval de ani stabilit, în funcție de materialul și destinația construcției; intervalele variază semnificativ pe subgrupă, de la câțiva ani (construcții ușoare, provizorii) până la câteva zeci de ani (construcții durabile, din beton armat). Temeiul legal al acestui catalog e art. 8 din Legea 15/1994, care prevede că duratele normale de funcționare, precum și clasificația mijloacelor fixe, se aprobă prin hotărâre a Guvernului, revizuite periodic, dar nu mai târziu de 5 ani.
Codul fiscal, la art. 28 alin. (25), clarifică raportul dintre cele două acte: prevederile Legii 15/1994 nu se aplică la calculul rezultatului fiscal, cu excepția art. 8 — adică exact articolul care dă temeiul catalogului de durate.
Momentul de start al amortizării
Amortizarea fiscală începe, potrivit art. 28 alin. (12) lit. a) din Codul fiscal, cu luna următoare celei în care mijlocul fix — inclusiv o clădire — se pune în funcțiune, nu de la data facturii de achiziție sau de la data recepției lucrării, dacă recepția și punerea în funcțiune nu coincid.
Cazul particular al construcțiilor speciale legate de exploatarea resurselor
Pentru clădirile și construcțiile speciale ale minelor, salinelor cu extracție în soluție prin sonde, carierelor și exploatărilor la zi, unde durata de folosire e limitată de durata rezervelor exploatabile, art. 28 alin. (12) lit. f) din Codul fiscal prevede o metodă diferită — amortizarea pe unitate de produs, recalculată periodic (la 5 ani pentru mine/cariere, la 10 ani pentru saline) — un caz de excepție, nu regula generală pentru o clădire de birouri sau o hală de producție obișnuită.
Ce se greșește în practică
- Se aplică amortizare degresivă sau accelerată pentru o construcție, prin analogie cu echipamentele — art. 28 alin. (5) lit. a) nu permite acest lucru.
- Se pornește amortizarea de la data facturii de achiziție a materialelor de construcție sau de la data recepției la terminarea lucrărilor, în loc de luna următoare punerii efective în funcțiune.
- Se preia o durată normală de funcționare dintr-o subgrupă apropiată, fără să se verifice explicit în catalogul aprobat prin HG 2139/2004 subgrupa corectă pentru tipul concret de construcție.