Amortizarea mijloacelor fixe luate cu chirie
Întrebarea apare des: firma închiriază un spațiu, un utilaj sau un mijloc de transport și investește în el — poate amortiza cheltuiala? Răspunsul depinde strict de ce fel de contract stă la bază: închiriere simplă, concesiune/locație de gestiune sau leasing.
Regula de bază: bunul rămâne al proprietarului
Dacă firma doar închiriază bunul (contract de închiriere clasic, nu leasing), bunul nu intră niciodată în patrimoniul fiscal al chiriașului — proprietarul rămâne cel care îl amortizează, dacă e cazul. Chiriașul deduce chiria ca cheltuială curentă, integral, în perioada la care se referă (cu condiția să fie o cheltuială efectuată în scopul activității economice).
Ce se amortizează totuși: investițiile făcute de chiriaș
Codul fiscal art. 28 alin. (3) lit. a) tratează separat investițiile efectuate de chiriaș la bunul închiriat:
„Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile: a) investițiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune și altele asemenea."
Practic: dacă firma renovează un spațiu închiriat, montează o instalație sau modernizează un utilaj luat cu chirie, valoarea acelei investiții devine mijloc fix amortizabil în contabilitatea chiriașului — chiar dacă bunul de bază nu e al lui.
Pe ce durată se amortizează investiția
Codul fiscal art. 28 alin. (12) lit. c) fixează durata:
„pentru cheltuielile cu investițiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locație de gestiune, de cel care a efectuat investiția, pe perioada contractului sau pe durata normală de utilizare, după caz [...]"
Deci chiriașul alege (sau i se impune de realitatea contractului): amortizează investiția pe durata rămasă a contractului de închiriere, sau pe durata normală de utilizare a activului îmbunătățit, dacă aceasta e relevantă economic. Dacă închirierea se prelungește sau încetează înainte de epuizarea amortizării, valoarea fiscală rămasă neamortizată se tratează ca atare — nu se poate continua amortizarea unui bun care nu mai e folosit de firmă.
Cazul special: leasingul (nu e închiriere simplă)
Contractul de leasing nu urmează regula de mai sus — Codul fiscal art. 29 alin. (1)-(2) stabilește altă logică, în funcție de tipul de leasing:
| Tip leasing | Cine e „proprietar" fiscal | Cine amortizează |
|---|---|---|
| Leasing financiar | Utilizatorul | Utilizatorul, pe bunul întreg |
| Leasing operațional | Locatorul (firma de leasing) | Locatorul; utilizatorul deduce chiria (rata de leasing) |
Textul exact, art. 29 alin. (1)-(2):
„(1) În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce, în cazul leasingului operațional, locatorul are această calitate. (2) Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator, în cazul leasingului financiar, și de către locator, în cazul leasingului operațional, cheltuielile fiind deductibile, potrivit art. 28."
Așadar, dacă echipamentul e „luat cu chirie" printr-un contract de leasing financiar (nu o simplă închiriere), firma utilizatoare amortizează întregul bun, nu doar investițiile ulterioare — pentru că din punct de vedere fiscal e tratată ca proprietar.
Pragul de calificare ca mijloc fix amortizabil
Indiferent dacă vorbim de investiția la bunul închiriat sau de bunul preluat în leasing financiar, se aplică pragul general de la Codul fiscal art. 28 alin. (2) lit. b): valoarea fiscală trebuie să fie egală sau mai mare de 5.000 lei la data intrării în patrimoniu. Pragul a fost modificat prin OUG nr. 8/2026 (de la 2.500 lei anterior) și se actualizează anual în funcție de inflație, prin hotărâre a Guvernului. Sub acest prag, cheltuiala se deduce integral, imediat, fără amortizare.
Ce trebuie verificat înainte de a decide
- Tipul real al contractului — dacă are clauze de transfer al riscurilor/beneficiilor sau opțiune de cumpărare la un preț rezidual mic, poate fi leasing financiar chiar dacă părțile îl numesc „închiriere".
- Dacă investiția depășește 5.000 lei — sub prag, se deduce integral, nu se amortizează.
- Durata rămasă a contractului față de durata normală de utilizare a investiției — alegerea influențează ritmul de deducere fiscală.