Când poate ANAF reîncadra o tranzacție după conținutul ei economic, nu după contract?
Oricând forma juridică a tranzacției nu corespunde fondului ei economic, iar diferența este dovedită cu probe. Codul de procedură fiscală art. 14 alin. (2): situațiile de fapt relevante fiscal „se apreciază de organul fiscal în concordanță cu realitatea lor economică, determinată în baza probelor administrate”. Atunci când există diferențe între fondul sau natura economică a unei operațiuni și forma sa juridică, organul fiscal apreciază operațiunea „cu respectarea fondului economic” al acesteia. Denumirea contractului nu este decisivă.
Cele trei reguli din art. 14
- Veniturile se impozitează indiferent de legalitatea actului (alin. (1)). Veniturile și beneficiile sunt supuse legislației fiscale indiferent dacă provin din acte sau fapte care îndeplinesc sau nu cerințele altor dispoziții legale. O activitate desfășurată fără toate autorizațiile cerute de alte legi nu scapă de impozitare.
- Fondul primează asupra formei (alin. (2)). Reîncadrarea se face pe baza probelor administrate potrivit codului, nu pe presupuneri.
- Tratamentul fiscal se stabilește numai după legea fiscală (alin. (3)). Faptul că operațiunea respectă sau nu alte legi nu influențează tratamentul ei fiscal.
Limita: probele
Reîncadrarea nu este discreționară. Realitatea economică se determină „în baza probelor administrate în condițiile prezentului cod” (art. 14 alin. (2)). Organul fiscal poate cere informații, documente sau expertize și poate face constatări la fața locului (art. 55 alin. (2)). Probele se apreciază după forța lor doveditoare (art. 55 alin. (3)).
De partea ta, ai obligația de cooperare: prezinți faptele conform realității și indici mijloacele de probă pe care le cunoști (art. 10 alin. (1)). Cea mai bună apărare împotriva unei reîncadrări este o documentație din care rezultă că forma juridică aleasă corespunde realității.
Diferența față de eludare
Art. 15 tratează o situație înrudită: eludarea scopului legislației fiscale. Dacă, eludându-se acest scop, obligația fiscală nu a fost stabilită sau nu a fost raportată la baza de impozitare reală, obligația datorată este cea legal determinată. Art. 14 privește calificarea corectă a unei operațiuni reale. Art. 15 privește construcțiile prin care se ocolește scopul legii.
Exemplu
Asociatul unic al unui SRL încasează lunar 10.000 lei în baza unui contract numit „consultanță”. Nu există rapoarte, livrabile sau vreo activitate care să poată fi dovedită. - La control, organul fiscal constată din probe (lipsa oricărui serviciu prestat, sume fixe fără legătură cu vreo activitate, beneficiar asociat) că plățile nu au fond de prestare de servicii. - Organul fiscal poate aprecia operațiunea după fondul ei economic, nu după denumirea contractului, cu consecințe asupra deductibilității cheltuielii și asupra impozitării la beneficiar. - Firma poate combate reîncadrarea doar cu probe: rapoarte, corespondență, rezultate concrete ale serviciilor.
Reîncadrarea se face prin decizia emisă în urma controlului. Decizia poate fi contestată în 45 de zile de la comunicare (art. 270 alin. (1)), cu probele care susțin forma aleasă.
Pași practici
- Pentru tranzacțiile cu părți afiliate sau cu asociații, documentează substanța: ce s-a livrat sau prestat, cum s-a stabilit prețul.
- Păstrează dovezile executării: rapoarte, procese-verbale, corespondență.
- Verifică dacă denumirea contractului corespunde efectiv operațiunii.
- La control, prezintă probele din proprie inițiativă, ca parte din obligația de cooperare.
- Dacă ești reîncadrat fără probe, contestă decizia și arată lipsa temeiului probator.
De reținut
- ANAF apreciază tranzacțiile după realitatea economică, nu după forma juridică (Codul de procedură fiscală art. 14 alin. (2)).
- Reîncadrarea trebuie să se sprijine pe probe administrate potrivit codului.
- Veniturile se impozitează chiar dacă actul care le generează nu respectă alte legi (alin. (1)).
- Eludarea scopului legii fiscale este tratată separat, la art. 15.