Cum se aplică convențiile de evitare a dublei impuneri la impozitul pe profit
O firmă românească pe impozit pe profit poate avea venituri dintr-un alt stat, cum ar fi dobânzi, redevențe, servicii impozitate prin reținere la sursă sau profitul unui sediu permanent. Dacă aceste venituri au fost impozitate și acolo, convenția de evitare a dublei impuneri decide cum elimini a doua impozitare. În România, mecanismul este creditul fiscal extern: impozitul plătit în străinătate se scade din impozitul pe profit românesc (Codul fiscal art. 39 alin. (1)).
Metoda creditului și metoda scutirii
- Metoda creditului (art. 39 alin. (2)): venitul străin intră în rezultatul fiscal din România, iar impozitul plătit statului străin, direct sau prin reținere la sursă, se scade din impozitul pe profit.
- Metoda scutirii (art. 39 alin. (7)): dacă convenția o prevede pentru profiturile unui sediu permanent din străinătate, acele profituri sunt scutite de impozit în România.
Ce metodă se aplică afli din textul convenției cu statul respectiv. Condiția de bază este ca prevederile convenției să se aplice efectiv (art. 39 alin. (1); HG 1/2016, pct. 39 alin. (1)).
Limita creditului
Creditul nu poate depăși impozitul pe profit românesc calculat cu cota de 16% asupra profitului impozabil obținut în statul străin, determinat după regulile românești, sau asupra venitului obținut din acel stat (art. 39 alin. (6)). Limita se calculează separat pentru fiecare țară: toate veniturile care provin din aceeași țară sunt considerate o singură sursă (HG 1/2016, pct. 39 alin. (5)).
Exemplu. Firma încasează dobânzi de 10.000 lei dintr-un stat X. Statul X a reținut la sursă un impozit de 10%, adică 1.000 lei. Impozitul românesc pe acest venit ar fi 10.000 × 16% = 1.600 lei. Creditul acordat este 1.000 lei, adică impozitul efectiv plătit, care este sub limita de 1.600 lei. Dacă statul X ar fi reținut 2.000 lei, creditul ar fi fost limitat la 1.600 lei, iar diferența de 400 lei nu s-ar mai fi recuperat în România.
Impozitul străin nu poate fi trecut și pe cheltuieli: impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate sunt nedeductibile (Codul fiscal art. 25 alin. (4) lit. a)).
Documentele și anul creditului
- Creditul se acordă din impozitul pe profit al anului în care impozitul a fost plătit statului străin (art. 39 alin. (6)).
- Plata se dovedește cu un document eliberat de autoritatea fiscală străină. Dacă aceasta nu eliberează un astfel de document, se folosește documentul de la plătitorul care a reținut impozitul. Pentru veniturile fără reținere la sursă se poate folosi copia declarației fiscale depuse în străinătate, însoțită de dovada plății.
- Dacă documentul ajunge după depunerea D101, creditul se acordă tot pentru anul la care se referă, prin declarație rectificativă (HG 1/2016, pct. 39 alin. (4)).
- Pentru sediile permanente din străinătate, veniturile, cheltuielile și impozitul plătit se convertesc în lei la cursul mediu anual comunicat de BNR (HG 1/2016, pct. 39 alin. (2)).
Unde se declară
În D101, creditul fiscal extern se trece la rândul 42.1. Instrucțiunile din OPANAF 206/2025 impun ca suma să fie cel mult egală cu impozitul pe profit de la rândul 41.
Direcția inversă: plăți către nerezidenți
Când firma românească plătește venituri unui nerezident și reține impozit la sursă, convenția se aplică doar dacă beneficiarul prezintă certificatul de rezidență fiscală la momentul plății. Atunci se aplică cota mai favorabilă dintre legea internă și convenție (Codul fiscal art. 230 alin. (1)-(2)). Aceasta este o obligație a plătitorului, separată de creditul fiscal de mai sus.
De reținut
- Impozitul plătit în străinătate se scade din impozitul pe profit, nu se deduce ca cheltuială.
- Creditul este limitat la 16% din venitul sau profitul străin, calculat separat pentru fiecare țară.
- Ai nevoie de dovada plății. Dacă o primești târziu, depui D101 rectificativă pentru anul respectiv.
- Creditul se declară în D101 la rândul 42.1.