Cum se aplică taxarea inversă în construcții?
„Taxare inversă în construcții" e o expresie care creează confuzie: mulți contabili cred că orice factură emisă între firme din domeniul construcțiilor (antreprenor-subcontractor, execuție de lucrări) intră automat sub acest regim. Legea românească nu prevede așa ceva. Iată exact ce acoperă, de fapt, art. 331 în zona imobiliară.
Temeiul legal
„g) construcțiile, astfel cum sunt definite la art. 292 alin. (2) lit. f) pct. 2, părțile de construcție și terenurile de orice fel, pentru a căror livrare se aplică regimul de taxare prin efectul legii sau prin opțiune"
— art. 331 alin. (2) lit. g) Cod fiscal (Legea 227/2015)
Singura legătură dintre art. 331 și domeniul imobiliar este litera g) a alin. (2), iar textul ei vorbește explicit despre livrarea unei construcții sau a unui teren — adică despre vânzarea unui imobil deja finalizat sau a unui teren, atunci când acea vânzare e taxabilă prin efectul legii sau prin opțiune (conform trimiterii la art. 292 alin. (2) lit. f) pct. 2 CF). Nu este vorba despre execuția unei lucrări de construcție.
Condiția generală, valabilă pentru toate categoriile de la art. 331 alin. (2), rămâne aceeași:
„Condiția obligatorie pentru aplicarea taxării inverse este ca atât furnizorul, cât și beneficiarul să fie înregistrați în scopuri de TVA conform art. 316."
— art. 331 alin. (1) Cod fiscal
Practic, „taxare inversă în construcții" înseamnă în lege: vânzarea unei clădiri sau a unui teren taxabil între doi plătitori de TVA — nu factura pe care un antreprenor o primește de la un subcontractor pentru lucrări executate.
Ce se greșește în practică
Cea mai frecventă greșeală este extinderea regimului de la lit. g) la orice factură din lanțul de construcții-montaj: manoperă, execuție de lucrări, subcontractare antreprenor-subcontractor. Nu există, în sursele legale disponibile, niciun temei pentru un mecanism general de taxare inversă pe prestarea serviciilor de construcție — spre deosebire de alte state membre UE, care au adoptat opțiunea din Directiva TVA pentru acest sector. Aplicarea greșită a taxării inverse pe o factură care de fapt trebuia să conțină TVA duce direct la pierderea dreptului de deducere la beneficiar:
„În cazul neaplicării taxării inverse prevăzute de lege, [...] iar beneficiarul deduce taxa înscrisă în factură, acesta își pierde dreptul de deducere pentru achiziția respectivă de bunuri sau servicii deoarece condițiile de fond privind taxarea inversă nu au fost respectate și factura a fost întocmită în mod eronat."
— pct. 109 alin. (4) din normele metodologice (HG 1/2016)
Textul normei privește direct situația inversă (neaplicarea când era obligatorie), dar arată cât de strict tratează legea condițiile de fond ale mecanismului — motiv în plus să nu se aplice taxarea inversă „din prudență" pe facturi care nu se încadrează la niciuna dintre literele a)-l).
Ce face iConta.eu
Ecranul dedicat din aplicație se numește „Taxare inversă internă (art. 331)" și lucrează cu o listă fixă de categorii, mapate exact pe literele a)-l) de la art. 331 alin. (2): deșeuri, masă lemnoasă, cereale, certificate de emisii, energie electrică, certificate verzi, clădiri/terenuri, aur de investiții, telefoane, circuite integrate, console/tablete/laptopuri, gaze naturale. Nu există o categorie separată pentru „servicii de construcții" sau „lucrări" — pentru vânzarea unei clădiri sau a unui teren taxabil se folosește categoria clădiri/terenuri (lit. g), iar pentru facturile de execuție/manoperă primite de la subcontractori aplicația nu propune taxarea inversă, pentru că nu există temei legal pentru asta.