Ce fac dacă am aplicat greșit o facilitate fiscală?
Dacă firma și-a aplicat o facilitate fiscală (scutire, reducere de cotă, deducere suplimentară) fără să îndeplinească de fapt condițiile, soluția e simplă în principiu: se depune o declarație rectificativă care corectează baza de impozitare și, implicit, creanța fiscală. Complicația reală apare la dobânzile datorate pentru diferența rezultată din corectare, care curg retroactiv de la scadența inițială.
Temeiul legal
„ART. 105 Corectarea declarației fiscale (1) Declarația de impunere poate fi corectată de către contribuabil/plătitor, pe perioada termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale. [...] (3) Declarațiile prevăzute la alin. (1) și (2) pot fi corectate prin depunerea unei declarații rectificative." — Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 105 alin. (1) și (3) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
„(2) Pentru diferențele suplimentare de creanțe fiscale rezultate din corectarea declarațiilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobânzile se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenței creanței fiscale pentru care s-a stabilit diferența și până la data stingerii acesteia, inclusiv." — Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 174 alin. (2) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Practic, mecanismul de corectare a unei facilități fiscale greșit aplicate presupune:
- Declarație rectificativă, depusă pe toată perioada termenului de prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili creanțe fiscale (art. 105 alin. 1) — nu doar în luna curentă sau în anul curent.
- Diferența de impozit/taxă rezultată din eliminarea facilității greșit aplicate devine o creanță fiscală suplimentară, pentru care se datorează dobânzi de la ziua imediat următoare scadenței inițiale — nu de la data corectării. Cu cât corectarea vine mai târziu, cu atât perioada pe care se calculează dobânda e mai lungă.
- Excepție importantă: după anularea rezervei verificării ulterioare (de regulă, după prescripția dreptului de a mai verifica perioada), declarația nu mai poate fi în principiu corectată (art. 105 alin. 5), cu excepțiile limitate de la alin. (6) — situații în care corectarea vine dintr-o condiție legală neîndeplinită ulterior sau dintr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Ce se greșește în practică
- Se amână corectarea, sperând că eroarea „nu se observă" — cu cât trece mai mult timp, cu atât cresc dobânzile datorate pentru diferența de creanță fiscală, calculate de la scadența inițială, nu de la data corectării.
- Se presupune că declarația poate fi oricând corectată, indiferent de perioadă — după anularea rezervei verificării ulterioare, corectarea nu mai e posibilă decât în situațiile limitate de la art. 105 alin. (6), cu mențiunea obligatorie a temeiului legal.
- Se corectează doar declarația curentă, fără să se verifice dacă facilitatea a fost aplicată greșit și în perioadele anterioare — o facilitate aplicată eronat de la introducerea ei afectează, de regulă, mai multe perioade de raportare, nu doar cea observată.
Ce face iConta.eu
La data acestui ghid, iConta.eu nu automatizează detectarea unei facilități fiscale aplicate greșit (de exemplu, o scutire de impozit pe salarii sau o cotă redusă de TVA folosită fără îndeplinirea condițiilor legale) și nici generarea automată a declarației rectificative corespunzătoare, cu recalcularea dobânzilor datorate. Aplicația oferă evidența contabilă generală și generarea declarațiilor pe baza datelor și regimurilor fiscale introduse de utilizator; identificarea erorii, verificarea condițiilor facilității și depunerea corecției rămân, la această dată, responsabilitatea contabilului.