Artist sau sportiv plătit din străinătate pentru un eveniment în România: cine calculează și declară impozitul?
Artistul sau sportivul însuși. Codul fiscal art. 223 alin. (4) prevede că persoana fizică sau juridică ce realizează venituri din activitatea desfășurată în România ca artist de spectacol sau sportiv — indiferent dacă plata ajunge direct la artist ori la o terță parte care acționează în numele lui — are obligația să calculeze, să declare și să plătească impozitul conform regulilor din titlul II (impozit pe profit) sau IV (impozit pe venit), după caz, dacă plătitorul de venit se află într-un stat străin. Alineatul a fost introdus prin Legea 358/2015 (art. unic pct. 6).
De ce contează cine plătește
Veniturile din activități sportive și de divertisment desfășurate în România sunt venituri impozabile obținute din România, indiferent cine le primește (art. 223 alin. (1) lit. h)). Mecanismul de impozitare depinde însă de plătitor:
- Plătitor român (organizatorul concertului, clubul sportiv): impozitul se calculează, se reține, se declară și se plătește de plătitor (art. 224 alin. (1)).
- Plătitor străin (o agenție din alt stat care contractează turneul): reținerea la sursă nu mai are cine s-o facă în România, așa că obligația trece pe beneficiarul venitului (art. 223 alin. (4)).
Cotele, când plătitorul e român
Pentru artiștii și sportivii rezidenți într-un stat UE sau într-un stat cu care România are convenție de evitare a dublei impuneri, art. 227 alin. (1) stabilește:
- persoane fizice: cota de 10% (art. 224 alin. (4) lit. c^1)), aplicată asupra veniturilor brute;
- persoane juridice: cota de 16% (art. 224 alin. (4) lit. d)).
Impozitul se reține la plata venitului și se plătește până pe 25 inclusiv a lunii următoare, în lei, la cursul BNR din ziua plății. Dacă convenția prevede o cotă mai mică, se aplică cota mai favorabilă, cu condiția ca nerezidentul să prezinte certificatul de rezidență fiscală la momentul plății (art. 230 alin. (1) și (2)).
Artistul persoană juridică poate opta ulterior pentru regularizare prin impozit pe profit, iar artistul persoană fizică prin impozit pe venit; impozitul reținut devine plată anticipată (art. 227 alin. (2) și (3)).
Exemplu
O trupă înregistrată ca societate în Germania susține un concert la Cluj.
- Varianta 1: organizatorul român îi plătește 100.000 lei. El reține 16.000 lei (16%, sau cota din convenție, dacă e mai mică și există certificat de rezidență) și îi plătește până pe 25 a lunii următoare plății.
- Varianta 2: organizatorul român plătește o agenție de booking din Austria, iar agenția plătește trupa. Pentru onorariul trupei, plătitorul se află în străinătate: trupa are ea însăși obligația de calcul, declarare și plată în România, după regulile titlului II (art. 223 alin. (4)).
Ce face contabilul organizatorului român
- Stabilește cine e plătitorul efectiv al artistului: contractul cu artistul sau cu intermediarul decide mecanismul.
- Dacă plătește direct artistul, reține impozitul, cere certificatul de rezidență înainte de plată și respectă termenul de 25.
- Dacă plătește un intermediar străin, analizează separat impozitarea serviciului intermediarului; obligația pentru onorariul artistului, plătit din străinătate, nu mai e a lui.
- Păstrează contractele în lanț (organizator – agenție – artist) la dosar: ele dovedesc cine a fost plătitorul.
De reținut
- Plătitor străin → artistul sau sportivul își calculează, declară și plătește singur impozitul (Codul fiscal art. 223 alin. (4)).
- Plătitor român → reținere la sursă: 10% pentru persoane fizice, 16% pentru persoane juridice, rezidente UE sau în state cu convenție (art. 227 alin. (1)).
- Termen de plată pentru impozitul reținut: 25 a lunii următoare plății.
- Cota mai favorabilă din convenție se aplică doar pe baza certificatului de rezidență (art. 230).