Atestarea pentru scutirea dobânzilor și redevențelor către UE: ce conține și cât timp e valabilă
Scutirea de impozit la sursă pentru dobânzile și redevențele plătite unei societăți asociate din UE se aplică numai dacă plătitorul are, la data plății, o atestare care dovedește condițiile legale. Codul fiscal art. 255 alin. (11) prevede că, dacă îndeplinirea cerințelor nu a fost atestată la data plății, se aplică reținerea impozitului la sursă. Acest ghid tratează documentul. Condițiile de fond sunt la art. 255 și art. 258.
Ce trebuie să conțină
Art. 255 alin. (12) enumeră informațiile obligatorii:
- a) dovada rezidenței fiscale a societății care primește dobânzile sau redevențele și, când e cazul, dovada existenței sediului permanent, atestată de autoritatea fiscală a statului de rezidență sau a statului în care se află sediul permanent;
- b) indicarea calității de beneficiar efectiv (alin. (4)) sau a condițiilor de la alin. (5), dacă beneficiarul este un sediu permanent;
- c) îndeplinirea cerinței de la art. 258 lit. a) pct. (iii), adică supunerea la impozitul pe profit din statul respectiv, fără scutire;
- d) deținerea participației minime de 25% (art. 258 lit. b));
- e) perioada pentru care există această deținere.
Legea mai prevede că se poate solicita în plus justificarea legală a plăților, de exemplu contractul de împrumut sau contractul de licență.
Valabilitatea
Potrivit alin. (12), atestarea se prezintă pentru fiecare contract de plată și este valabilă un an de la data emiterii. Nu contează anul calendaristic, ci data emiterii.
Exemplu: atestarea emisă pe 10 aprilie 2026 acoperă plățile făcute până la 9 aprilie 2027. O plată de dobândă din 15 aprilie 2027 are nevoie de o atestare nouă. Dacă firma are două contracte cu același beneficiar, unul de împrumut și unul de licență, atestarea trebuie să acopere fiecare contract.
Obligația de informare
Dacă cerințele scutirii încetează, de exemplu prin vânzarea participației sub 25%, societatea primitoare informează imediat plătitorul (alin. (13)). De la acel moment, plătitorul reține impozitul la sursă.
Plata s-a făcut fără atestare
Dacă societatea plătitoare a reținut impozitul pe un venit care îndeplinea condițiile scutirii, poate cere restituirea impozitului reținut. Cererea trebuie însoțită de informațiile de la alin. (12) și depusă în termenul legal de prescripție (alin. (14)). Restituirea se face într-un an de la primirea cererii și a informațiilor doveditoare. Dacă termenul este depășit, societatea primitoare poate cere dobândă la suma de restituit, calculată potrivit Codului de procedură fiscală (alin. (15)).
Exemplu: în martie 2026 se plătesc 20.000 euro dobândă către societatea-mamă din Olanda, fără atestare, și se reține impozitul. În iunie 2026 se obține atestarea, care confirmă că toate condițiile erau îndeplinite la data plății. Se depune cererea de restituire pentru impozitul reținut, iar ANAF are un an pentru restituire.
Pași practici
- Cere atestarea înainte de prima plată din fiecare contract.
- Verifică cele cinci elemente de la alin. (12) lit. a)–e), în special perioada de deținere de cel puțin 2 ani cerută de alin. (10).
- Notează data emiterii și programează reînnoirea înainte de împlinirea unui an.
- Păstrează la dosar contractul de împrumut sau de licență.
- Include în contract obligația beneficiarului de a notifica pierderea condițiilor.
De reținut
- Atestarea trebuie să existe la data plății. Fără ea se reține impozitul (art. 255 alin. (11)).
- Conține rezidența, calitatea de beneficiar efectiv, impozitul pe profit, participarea și perioada de deținere (alin. (12)).
- Este valabilă un an de la emitere, pentru fiecare contract.
- Impozitul reținut se poate recupera, iar restituirea se face în termen de un an, cu dobândă după depășire (alin. (14)–(15)).