Cum se autorizează un program de facturare să comunice cu RO e-Factura?
Există două niveluri de autorizare, ușor de confundat. Unul e tehnic, al programului însuși (aplicația trebuie înregistrată la ANAF ca „client" OAuth, cu un identificator propriu). Celălalt e al utilizatorului — contabilul, cu certificatul lui calificat — și se repetă pentru fiecare cabinet care vrea să folosească programul respectiv pentru SPV/e-Factura.
Temeiul legal
„Persoanele juridice sau alte entități fără personalitate juridică se identifică electronic cu certificate calificate." — OMFP nr. 660/2017 privind aprobarea Procedurii de comunicare prin mijloace electronice de transmitere la distanță, art. 6 alin. (1)
Indiferent cât de bine e „înregistrat" un program la ANAF, comunicarea efectivă cu SPV/e-Factura tot prin certificatul calificat al utilizatorului trece — programul nu se poate identifica singur, în locul contabilului.
Ce se întâmplă tehnic, la nivel general
- Înregistrarea aplicației — dezvoltatorul programului de facturare înregistrează aplicația la ANAF, obținând un identificator tehnic propriu (folosit apoi în orice cerere de autorizare). Acesta e un pas administrativ, făcut o singură dată de furnizorul programului, nu de fiecare utilizator.
- Autorizarea utilizatorului — de fiecare dată când un cabinet vrea să conecteze programul la propriul cont SPV, contabilul e trimis către pagina de autentificare ANAF, unde alege certificatul calificat (de pe stick sau din cloud) și introduce PIN-ul. Identitatea celui care autorizează vine strict din acest pas, nu din identificatorul tehnic al programului.
- Legătura dintre cele două — programul primește, în urma autorizării, un acces limitat la contul respectiv (nu la ANAF în general), valabil pentru cabinetul care tocmai s-a autorizat. Acest acces trebuie reînnoit periodic, fără intervenția utilizatorului, atâta timp cât conexiunea rămâne activă.
Notă onestă: parametrii tehnici exacți ai acestui mecanism (durata de valabilitate a accesului, limitele de frecvență a cererilor etc.) sunt documentați și verificați intern de echipa iConta la sursa ANAF, dar nu provin dintr-un act normativ — sunt proceduri tehnice ANAF, nu reglementare legală, și nu trebuie citate ca „lege".
Ce se greșește în practică
- Se crede că „autorizarea programului" e un pas unic, valabil pentru toți clienții acelui program — de fapt, fiecare cabinet trebuie să autorizeze separat, cu propriul certificat.
- Se confundă identificatorul tehnic al aplicației (obținut o dată, de furnizor) cu identitatea celui care folosește efectiv aplicația — cel din urmă e mereu certificatul utilizatorului, nu al programului.
- Se așteaptă ca autorizarea să fie permanentă, fără nicio reînnoire — accesul acordat unui program are o valabilitate limitată în timp și trebuie reînnoit periodic, automat, cât timp conexiunea e activă.
Ce face iConta.eu
iConta.eu este înregistrată tehnic la ANAF ca aplicație, cu propriul identificator. Pentru fiecare cabinet care vrea să folosească SPV/e-Factura prin iConta.eu, contabilul e trimis către pagina de autentificare ANAF, unde alege certificatul calificat propriu. După autorizare, accesul e păstrat criptat și reînnoit automat, fără intervenție manuală, cât timp conexiunea rămâne validă. Rezervă: mecanismul e verificat cap-coadă în producție, dar cu certificatul administratorului platformei, care nu are drept SPV pe firme reale — fluxul complet, cu un cabinet real, pe un CIF cu drept efectiv, rămâne de confirmat cazuistic.