Bunuri trimise la client pentru testare în alt stat: TVA
O firmă românească trimite un utilaj sau un eșantion unui potențial client din alt stat membru, pentru testare — fără să existe încă o vânzare, iar bunul urmează să revină. Legea nu tratează asta ca livrare intracomunitară: e o categorie separată, nontransferul, cu propriile obligații de evidență.
Temeiul legal
„În sensul prezentului titlu, nontransferul reprezintă expedierea sau transportul unui bun din România în alt stat membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său, pentru a fi utilizat în scopul uneia dintre următoarele operațiuni: [...] g) utilizarea temporară a bunului respectiv pe teritoriul statului membru de destinație a bunului expediat sau transportat, în scopul prestării de servicii în statul membru de destinație, de către persoana impozabilă stabilită în România." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 270 alin. (12) lit. g) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Norma de aplicare a Codului fiscal (HG 1/2016, la art. 321) cere explicit un registru pentru astfel de mișcări de bunuri, tocmai pentru că nu există o factură de vânzare care să le documenteze:
- Cât timp bunul rămâne pentru utilizare temporară / testare și urmează să revină în România, mutarea e nontransfer, fără raportare ca livrare intracomunitară.
- Registrul nontransferurilor trebuie să conțină, potrivit normei: denumirea și adresa primitorului, un număr de ordine, data transportului, descrierea și cantitatea bunurilor, valoarea lor, precum și — la retur — data, descrierea și cantitatea bunurilor returnate ori nereturnate.
- Dacă bunul nu mai revine în România sau condiția utilizării temporare încetează să fie îndeplinită, operațiunea se recalifică drept transfer, chiar din momentul în care condiția nu mai e respectată — cu obligațiile de declarare aferente unui transfer (livrare intracomunitară asimilată).
Ce se greșește în practică
- Se tratează trimiterea pentru testare ca o livrare intracomunitară scutită, cu factură către client, deși nu există o vânzare — corect e nontransferul, cu registru, nu factură de livrare.
- Nu se ține registrul nontransferurilor, deși norma îl cere explicit, cu câmpuri proprii, distincte de orice altă evidență contabilă.
- Se pierde din vedere data la care bunul trebuia să revină — depășirea condiției de utilizare temporară transformă operațiunea în transfer, cu obligații de raportare diferite.
Ce face iConta.eu
iConta.eu oferă un registru dedicat nontransferurilor (întemeiat pe norma de la art. 321 alin. (4) lit. e) din HG 1/2016), cu exact câmpurile cerute de normă: partenerul, adresa, data transportului, descrierea, cantitatea și valoarea bunurilor, plus câmpurile de retur (dată, descriere și cantitate returnate/nereturnate). Aplicația nu decide singură dacă o mișcare de bunuri se încadrează la nontransfer conform art. 270 alin. (12) — asta rămâne o evaluare a contabilului. Separat, aplicația arată contabilului cele cinci cazuri în care norma spune că registrul nontransferurilor nu trebuie completat (mijloace de transport înmatriculate în România, paleți/containere fără facturare, bunuri de presă, bunuri profesionale sub anumite plafoane valorice, echipament profesional în deplasări de afaceri) — fără să decidă ea însăși dacă un caz concret se încadrează la vreuna dintre ele.