Cum se calculează amortizarea unui mijloc fix complet amortizat cumpărat second-hand?
Firma cumpără un utilaj sau un echipament folosit, pe care vânzătorul îl avea deja complet amortizat în propria contabilitate. Întrebarea firească: mai poate cumpărătorul să-l amortizeze deloc, din moment ce "nu mai are valoare fiscală de recuperat" pentru vânzător?
Punctul de plecare — la cumpărător, activul e o intrare nouă
Amortizarea fiscală ține de valoarea de intrare în patrimoniul cumpărătorului, nu de istoricul de amortizare al vânzătorului. Dacă activul a fost cumpărat la un preț și îndeplinește condițiile de mijloc fix amortizabil din Codul fiscal, art. 28 alin. (2) — folosit în activitatea economică, valoare fiscală de intrare de cel puțin 5.000 lei (prag din 2026, modificat de OUG 8/2026), durată normală de utilizare mai mare de un an — el este mijloc fix amortizabil la cumpărător, indiferent că vânzătorul îl avea deja amortizat integral. Faptul că "e second-hand" nu e, în sine, un criteriu care schimbă regimul fiscal al intrării.
Problema reală — ce durată normală de utilizare se aplică
Aici apare dificultatea practică: dacă activul e deja la finalul duratei normale de funcționare prevăzute în Catalogul HG 2139/2004 (de exemplu, un echipament cu durată normală de 5-8 ani, vândut second-hand după 10 ani de utilizare la vânzător), durata din catalog nu mai are sens direct aplicată de la zero.
Codul fiscal nu are un articol dedicat exclusiv achizițiilor de mijloace fixe second-hand, dar are o regulă generală, aplicabilă prin analogie oricărei situații în care durata normală de utilizare standard e deja epuizată: art. 28 alin. (19): "În cazul în care, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, se înlocuiesc părți componente ale mijloacelor fixe amortizabile/imobilizărilor necorporale, după expirarea duratei normale de utilizare, pentru determinarea amortizării fiscale se va stabili o nouă durată normală de utilizare de către o comisie tehnică internă sau un expert tehnic independent." Același mecanism — stabilirea unei durate de o comisie tehnică internă sau un expert tehnic independent, atunci când durata standard din catalog nu mai poate fi aplicată direct — apare consecvent în Codul fiscal și pentru alte situații similare de "durată epuizată" (de exemplu, la investiții efectuate la mijloace fixe existente a căror durată normală de utilizare e deja expirată, potrivit art. 28 alin. (12) lit. d)).
Ce înseamnă practic pentru un mijloc fix second-hand
- Verifici dacă activul îndeplinește condițiile generale de mijloc fix amortizabil la data intrării în patrimoniul firmei (valoare de intrare, durată de utilizare estimată mai mare de un an, destinație în activitatea economică).
- Cauți în Catalogul HG 2139/2004 codul de clasificare corespunzător activului, pentru durata normală de utilizare standard a categoriei respective.
- Dacă durata rămasă "pe hârtie" (durata standard minus vechimea reală a activului) e nesemnificativă sau zero — pentru că activul e deja uzat moral/fizic la nivelul întregii durate standard — durata de amortizare la cumpărător se stabilește printr-o evaluare tehnică proprie (comisie tehnică internă sau expert tehnic independent), nu se preia mecanic din catalog fără ajustare.
- Documentezi evaluarea tehnică — raportul comisiei sau al expertului independent — pentru că e exact ce va cere un control dacă durata de amortizare aplicată diferă de intervalul standard din catalog.
Ce nu se face
Nu se refuză amortizarea integral doar pentru că activul era deja complet amortizat la vânzător — regimul fiscal se stabilește la fiecare intrare în patrimoniu, independent de istoricul anterior al bunului. Și nu se aplică mecanic durata standard din catalog fără nicio ajustare, dacă activul e evident la finalul duratei lui utile reale — asta ar produce o amortizare fiscală formal corectă, dar tehnic nejustificabilă la un control.