Casarea activelor neamortizate: tratament fiscal
Un mijloc fix se casează des înainte să termine de amortizat — se strică, devine tehnologic depășit sau nu mai are sens economic să continue să funcționeze. Fiscal, casarea unui activ neamortizat integral nu e o pierdere automată: contează cum a fost calculată amortizarea fiscală și dacă lipsa/degradarea e sau nu imputabilă cuiva.
Valoarea fiscală rămasă, calculată separat de contabilitate
Codul fiscal (Legea 227/2015) prevede la art. 28 alin. (17) că deducerile de amortizare pentru mijloacele fixe se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă, iar câștigurile sau pierderile rezultate din vânzarea ori din scoaterea din funcțiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, diminuată cu amortizarea fiscală. Cu alte cuvinte: la casare, punctul de plecare e valoarea fiscală de intrare minus amortizarea fiscală deja dedusă — nu valoarea netă contabilă, care poate diferi dacă firma a folosit metode de amortizare contabile diferite de cele fiscale (situație posibilă, chiar dacă rar întâlnită la firmele mici, unde de regulă cele două coincid).
Diferența dintre valoarea fiscală rămasă neamortizată și eventualele sume recuperate (valorificare piese, fier vechi) reprezintă cheltuiala/venitul aferent operațiunii.
Deductibilitatea depinde de motivul casării
Regula generală de deductibilitate rămâne cea din art. 25 alin. (1) din Codul fiscal: cheltuiala trebuie făcută în scopul desfășurării activității economice. Pentru mijloacele fixe amortizabile constatate lipsă din gestiune sau degradate, art. 25 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal tratează cheltuiala ca nedeductibilă (împreună cu TVA aferentă, dacă e datorată), CU EXCEPȚIA unor situații expres prevăzute — cele mai relevante pentru un mijloc fix casat normal, prin uzură:
- activul a fost distrus din calamitate naturală sau forță majoră;
- activul era asigurat printr-o poliță;
- degradarea calitativă e dovedită (proces-verbal, expertiză), nu doar declarată.
Casarea „obișnuită" — un utilaj complet uzat fizic, scos din uz la finalul vieții economice, documentată corect prin comisia de inventariere — nu intră sub incidența acestei restricții de la lit. c), pentru că nu e vorba de o lipsă sau degradare neimputabilă nejustificată, ci de o scoatere din funcțiune regulată; valoarea fiscală rămasă se deduce ca cheltuială curentă, conform art. 28 alin. (17).
Documentele care susțin casarea
Decizia de scoatere din funcțiune nu se ia „din ochi". Evaluarea și scoaterea din evidență a mijloacelor fixe trec prin comisia de inventariere, cu proces-verbal care descrie starea activului și motivul casării, conform regulilor de inventariere din OMFP 2861/2009. Fără acest proces-verbal, ANAF poate reîncadra operațiunea ca lipsă nejustificată din gestiune — exact cazul nedeductibil de la art. 25 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal.
Greșeli frecvente
- Se scade din rezultat valoarea contabilă netă, nu valoarea fiscală rămasă — diferă când metodele de amortizare contabilă și fiscală nu coincid.
- Se casează un activ fără proces-verbal de comisie, doar pe baza unei note interne — riscă recalificarea ca lipsă nejustificată.
- Se confundă „scoaterea din funcțiune" (art. 28 alin. 17, de regulă deductibilă) cu „lipsa din gestiune" (art. 25 alin. 4 lit. c, nedeductibilă fără justificare) — sunt regimuri diferite, cu condiții diferite de probă.