Câștigul/pierderea la vânzarea mijloacelor fixe — tratament fiscal
Rezultatul fiscal la vânzarea unui mijloc fix nu se calculează pe baza amortizării contabile, ci pe baza amortizării fiscale — iar cele două pot diferi.
Regula de bază din Codul fiscal
Codul fiscal (Legea 227/2015), art.28 alin.(17), este explicit: „Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă. Câștigurile sau pierderile rezultate din vânzarea ori din scoaterea din funcțiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, diminuată cu amortizarea fiscală".
Practic, formula e:
Câștig/pierdere fiscal(ă) = Preț de vânzare − (Valoare fiscală de intrare − Amortizare fiscală cumulată)
Diferența dintre „valoare fiscală" și „valoare contabilă" contează mai ales când firma a aplicat metode de amortizare diferite în contabilitate față de cele acceptate fiscal, sau când a beneficiat de amortizare accelerată fiscal (de exemplu pentru echipamente de cercetare-dezvoltare) fără să aplice aceeași metodă în evidența contabilă.
Ce intră în valoarea fiscală
Valoarea fiscală a unui mijloc fix reprezintă costul de achiziție, de producție sau valoarea de piață a mijloacelor fixe dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport, la data intrării în patrimoniu, utilizată pentru calculul amortizării fiscale — inclusiv reevaluările contabile efectuate potrivit legii (Codul fiscal art.7, definiția „valoare fiscală"). Dacă o reevaluare a dus la o descreștere a valorii sub costul de achiziție inițial, valoarea fiscală rămasă neamortizată se recalculează până la nivelul celei stabilite pe baza costului de achiziție original.
Prag pentru calificarea ca mijloc fix amortizabil
Pentru ca un activ să intre sub incidența acestor reguli, trebuie să se califice drept mijloc fix amortizabil. Conform Codul fiscal art.28 alin.(2) lit.b), astfel cum a fost modificat prin OUG 8/2026, un mijloc fix amortizabil este cel care, la data intrării în patrimoniu, are o valoare fiscală egală sau mai mare decât suma de 5.000 lei — limită actualizabilă anual în funcție de indicele de inflație, prin hotărâre de guvern. Un activ sub acest prag nu se amortizează — se deduce integral la momentul punerii în funcțiune sau al achiziției, după caz, iar la vânzarea lui ulterioară nu se mai pune problema „valorii fiscale rămase neamortizate", ci a întregii sume încasate ca venit impozabil.
Investiții și părți înlocuite
Dacă se înlocuiesc componente ale unui mijloc fix amortizabil care mai au valoare fiscală rămasă neamortizată, cheltuiala reprezentând acea valoare rămasă este deductibilă la calculul profitului impozabil, iar valoarea fiscală a mijlocului fix se recalculează: se diminuează cu valoarea fiscală rămasă a părților înlocuite și se majorează cu valoarea fiscală a părților noi, urmând să se amortizeze pe durata normală de utilizare rămasă (Codul fiscal art.28 alin.(18)).
Practic, la vânzarea unui mijloc fix
- Verifici valoarea fiscală de intrare (nu neapărat identică cu valoarea contabilă, dacă au fost reevaluări).
- Scazi amortizarea fiscală cumulată — cea calculată conform regulilor fiscale, nu neapărat cea din registrele contabile dacă metodele au diferit.
- Compari prețul de vânzare cu valoarea fiscală rămasă neamortizată — diferența pozitivă e câștig impozabil, cea negativă e pierdere deductibilă (cu excepțiile prevăzute la art.28 alin.(14), privind mijloacele de transport M1 cu deductibilitate limitată la amortizare).
- Dacă firma e plătitoare de impozit pe profit, acest câștig/pierdere intră direct în calculul rezultatului fiscal trimestrial/anual. Dacă firma e micro, câștigul din vânzare intră în baza impozabilă a veniturilor microîntreprinderii conform regulilor generale, fără mecanismul de amortizare fiscală separată.