Cesiunea drepturilor de proprietate intelectuală: impozit

Când o persoană fizică cedează unei firme drepturile asupra unei opere (text, design, fotografie, program, muzică) sau asupra unui brevet, venitul este din drepturi de proprietate intelectuală. Nu este un venit din activități independente obișnuite. Firma plătitoare reține 10% din venitul net, iar venitul net înseamnă venitul brut minus o cotă forfetară de 40%. Impozitul este final (Codul fiscal art. 72 alin. (1), (2) și (4)).

Ce venituri intră aici

Codul fiscal art. 70 definește veniturile din „valorificarea sub orice formă” a drepturilor de proprietate intelectuală: drepturi de autor și conexe, brevete, desene și modele, mărci, topografii pentru semiconductori și altele asemenea. Formula acoperă atât licența, cât și cesiunea dreptului patrimonial.

Veniturile sunt considerate obținute din România numai dacă sunt primite de la un plătitor din România sau de la un sediu permanent din România al unui nerezident (art. 71).

Calculul, când plătește o firmă

Plătitorii care au obligația de a conduce evidență contabilă (SRL, SA, PFA în sistem real etc.) procedează astfel (art. 72):

1. Venit brut: suma din contract.
2. Cheltuieli forfetare: 40% din brut (alin. (2)).
3. Venit net: 60% din brut.
4. Impozit: 10% din venitul net, reținut la momentul plății (alin. (4)).
5. Plata la buget: până pe 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut (alin. (5)).

Exemplu. O editură plătește unui autor 10.000 lei pentru cesiunea drepturilor asupra unei cărți. - Cheltuieli forfetare: 4.000 lei. - Venit net: 6.000 lei. - Impozit reținut: 600 lei. - Autorul primește 9.400 lei, înainte de eventualele contribuții sociale.

Impozitul efectiv este deci 6% din brut. Autorul nu mai are obligații de impozit pentru acest venit și nu trebuie să țină registru de evidență fiscală sau contabilitate (alin. (7)).

Excepții de la cota forfetară

În trei situații, venitul net se calculează scăzând din brut doar sumele cuvenite organismelor de gestiune colectivă sau altor plătitori, fără cota de 40% (art. 72 alin. (3)): - exploatarea drepturilor de către moștenitori; - dreptul de suită; - remunerația compensatorie pentru copia privată.

Când nu se reține la sursă

• Plătitorul nu are obligația de a conduce evidență contabilă (de exemplu, o persoană fizică). Beneficiarul stabilește singur venitul net, tot cu cheltuieli forfetare de 40% (art. 72^1 alin. (1)), și îl declară prin declarația unică, după regulile pentru activitățile independente (alin. (4)).
• Plata se face unei entități care ține contabilitate proprie sau unei asocieri în care fiecare asociat își plătește impozitul (art. 72 alin. (6)).

Opțiunea pentru sistem real

Autorul poate opta pentru determinarea venitului net în sistem real, pe baza cheltuielilor efective (art. 73 alin. (1)). Opțiunea este obligatorie pentru 2 ani fiscali consecutivi și se reînnoiește automat dacă nu se solicită revenirea (alin. (2)).

Obligațiile firmei plătitoare

• Reține și virează impozitul (art. 72 alin. (4)-(5)).
• Declară impozitul reținut în declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate (D112), nu în declarația informativă anuală. Art. 132 alin. (2) îi exceptează expres pe plătitorii de venituri din drepturi de proprietate intelectuală de la declarația informativă.
• Verifică obligațiile de contribuții. Dacă venitul net estimat de la ea atinge cel puțin 12 salarii minime brute, calculează și reține CAS, conform art. 151 alin. (6).

De reținut

• Impozitul este 10% din venitul net, iar venitul net este 60% din brut. Efectiv rezultă 6% din brut (art. 72).
• Impozitul reținut de firmă este final (art. 72 alin. (1)).
• Pentru moștenitori, dreptul de suită și copia privată nu se aplică cota forfetară (art. 72 alin. (3)).
• Pentru plătitori fără obligația de a ține contabilitate, venitul se declară de beneficiar (art. 72^1).

Toate ghidurile · ← iConta.eu · Termeni și condiții