Cesiunea firmei vs lichidarea: ce e mai avantajos
Sunt două operațiuni fundamental diferite, nu variante interschimbabile ale aceluiași rezultat. Cesiunea părților sociale înseamnă că firma continuă să existe, doar cu alt proprietar; lichidarea înseamnă că firma încetează să existe, iar patrimoniul ei se împarte între asociați. Alegerea depinde de ce vrei să se întâmple cu firma, nu doar cu banii din ea.
Temeiul legal
„Cesiunea aportului de capital social este posibilă dacă a fost permisă prin actul constitutiv. Cesiunea nu liberează pe asociatul cedent de ceea ce mai datorează societății din aportul său de capital." — Legea 31/1990 (Legea societăților), art. 87 (sursă: anaf_surse/legea_31_1990_societatile.txt)
„Dizolvarea societății are ca efect deschiderea procedurii lichidării." — Legea 31/1990 (Legea societăților), art. 233 alin. (1) (sursă: anaf_surse/legea_31_1990_societatile.txt)
Diferențele structurale care influențează alegerea:
- Cesiunea de părți sociale: firma rămâne aceeași persoană juridică, cu tot istoricul ei (contracte, autorizații, datorii, eventuale riscuri fiscale din trecut) — se schimbă doar asociatul/asociații. E condiționată de permisiunea din actul constitutiv (art. 87) și, în lipsa unei clauze contrare, de acordul celorlalți asociați. Cedentul rămâne, în anumite condiții, ținut de ce mai datora societății din aportul propriu de capital.
- Lichidarea: societatea încetează să existe după parcurgerea etapelor legale — dizolvare, numirea lichidatorului, valorificarea activelor, stingerea datoriilor, întocmirea bilanțului de lichidare și radierea din Registrul Comerțului. Nu se transferă riscurile viitoare ale firmei către un cumpărător — ele se sting o dată cu firma, în limita patrimoniului lichidat.
- Regimul fiscal la partaj: la lichidare, sumele distribuite asociatului persoană fizică peste restituirea capitalului social propriu-zis (câștigul din lichidare) se impozitează separat, cu o cotă de 10%, impozit final, distinctă de cota aplicabilă dividendelor (Codul fiscal, art. 97 alin. (5)) — un regim mai simplu, dar aplicabil doar la finalul, integral, al procesului.
- Limitarea acestui ghid: regimul fiscal exact al câștigului obținut de asociatul persoană fizică sau juridică din cesiunea părților sociale (impozitul pe câștigul din transferul titlurilor de participare) nu a fost identificat, cu textul de lege corespunzător, în sursele verificate pentru acest ghid — recomandăm verificarea separată a acestui aspect înainte de a decide, întrucât el poate schimba semnificativ balanța dintre cele două variante.
Ce se greșește în practică
- Se alege lichidarea doar pentru „a scăpa curat", fără a lua în calcul durata și costurile procedurii (numire lichidator, valorificare active, radiere) față de o cesiune, care poate fi mult mai rapidă dacă există un cumpărător interesat.
- Se cesionează firma fără verificarea clauzelor din actul constitutiv privind permisiunea și condițiile cesiunii — o cesiune făcută cu încălcarea acestor clauze poate fi contestată.
- Se compară cele două variante doar din perspectiva „cât rămâne în buzunar", fără a lua în calcul faptul că, la cesiune, riscurile și eventualele datorii ascunse ale firmei rămân, iar la lichidare ele se sting o dată cu societatea.
Ce face iConta.eu
La data acestui ghid, iConta.eu are un motor propriu pentru operațiunile de lichidare (valorificarea activelor, impozitul pe câștigul distribuit asociatului persoană fizică, conform art. 97 alin. (5) din Codul fiscal). Aplicația nu automatizează operațiunile de cesiune de părți sociale — acestea se reflectă, dacă e cazul, prin actualizarea manuală a structurii asociaților în datele firmei, după înregistrarea cesiunii la Registrul Comerțului.