Cesiunea părților sociale cu plata în rate
Un asociat poate vinde părțile sociale altui asociat sau unui terț, iar prețul poate fi stabilit cu plata eșalonată în rate, dacă părțile convin astfel prin contractul de cesiune. Din punct de vedere legal, momentul transmiterii dreptului de proprietate și momentul impozitării câștigului cedentului nu depind, însă, de ritmul în care se încasează ratele.
Temeiul legal
„Articolul 202 (1) Părțile sociale pot fi transmise între asociați. (2) Dacă actul constitutiv nu prevede altfel, transmiterea către persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social. [...] Articolul 203 (1) Transmiterea părților sociale trebuie înscrisă în registrul comerțului și în registrul de asociați al societății. (2) Transmiterea are efect față de terți numai din momentul înscrierii ei în registrul comerțului." — Legea nr. 31/1990, art. 202 alin. (1)-(2) și art. 203 alin. (1)-(2) (sursă: anaf_surse/legea_31_1990_societatile.txt)
„Câștigul/pierderea din transferul titlurilor de valoare, altele decât instrumentele financiare derivate [...], reprezintă diferența pozitivă/negativă realizată între valoarea de înstrăinare/prețul de vânzare și valoarea lor fiscală, după caz, pe tipuri de titluri de valori, care include costurile aferente tranzacției [...]" — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 94 alin. (1) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Coroborând cele două texte, pentru o cesiune de părți sociale cu plata eșalonată în rate:
- Efectul juridic (transferul dreptului de proprietate față de terți, deci și opozabilitatea față de societate și creditori) se produce la înscrierea cesiunii în registrul comerțului, nu la momentul plății integrale a prețului — art. 203 alin. (2).
- Dacă transmiterea se face către o persoană din afara societății, este necesară aprobarea asociaților reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social, cu excepția cazului în care actul constitutiv prevede altfel — art. 202 alin. (2).
- Impozitarea câștigului cedentului (persoană fizică) se calculează, potrivit art. 94 alin. (1), ca diferență între prețul de vânzare stabilit prin contract (valoarea totală de înstrăinare) și valoarea fiscală a părților sociale cedate — nu proporțional cu ratele efectiv încasate până la un moment dat. Eșalonarea plății este o clauză contractuală care privește raportul dintre cedent și cesionar, nu momentul sau baza de calcul a impozitului.
Ce se greșește în practică
- Se declară venitul impozabil al cedentului treptat, pe măsura încasării fiecărei rate, deși art. 94 alin. (1) leagă câștigul de prețul de vânzare stabilit prin contract, nu de fluxul efectiv de numerar.
- Se consideră cesiunea „finalizată" abia la ultima rată plătită, deși transferul produce efecte față de terți din momentul înscrierii la registrul comerțului, indiferent de programul de plată convenit între părți.
- Se omite obținerea majorității de trei pătrimi din capitalul social atunci când cesionarul e din afara societății, presupunând că un simplu acord bilateral între cedent și cesionar e suficient.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu are un flux dedicat pentru înregistrarea unei cesiuni de părți sociale (nici pentru evidența ratelor de plată între cedent și cesionar, nici pentru calculul impozitului pe câștigul persoanei fizice cedente) — operațiunea privește, în principal, relația dintre asociați și registrul comerțului, nu contabilitatea firmei. Contabilul urmărește manual documentele de cesiune și, dacă e cazul, notele contabile aferente decontărilor cu asociații implicați.