Compensarea datoriilor cu partenerii în 2026: pragul de 10.000 lei nu mai există (art. 1616-1623 Cod civil, HG 773/2019)
Când același partener îți este și client, și furnizor, datoriile reciproce se pot stinge reciproc. Regula e simplă, dar în jurul ei circulă o informație depășită de peste cinci ani.
Regula de bază
Datoriile reciproce se sting prin compensație până la concurența celei mai mici dintre ele.
Dacă îi datorezi 8.000 lei și el îți datorează 12.000, se compensează 8.000, iar el rămâne cu o datorie de 4.000. Nu se compensează niciodată mai mult decât suma mai mică.
Compensația operează automat
Compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, având ca obiect o sumă de bani sau bunuri fungibile de aceeași natură.
„De plin drept" înseamnă că se produce prin efectul legii, nu prin acordul părților. Procesul-verbal de compensare nu creează compensația — o constată și o documentează.
Cele trei condiții:
- certă — existența ei nu e contestată;
- lichidă — suma e determinată;
- exigibilă — a ajuns la scadență.
O factură contestată, una fără sumă stabilită, sau una cu scadență în viitor nu se poate compensa.
Termenul de grație acordat pentru plata uneia dintre datorii nu împiedică realizarea compensației.
Oricare dintre părți poate renunța la compensație, expres sau tacit.
Când compensația nu se poate face
Legea o exclude în trei situații:
- creanța rezultă dintr-un act făcut cu intenția de a păgubi;
- datoria are ca obiect restituirea bunului dat în depozit sau cu titlu de comodat;
- are ca obiect un bun insesizabil.
Pragul de 10.000 lei: ce s-a schimbat
Mulți contabili încă știu regula veche — compensările peste 10.000 lei se făceau obligatoriu prin sistemul electronic. Nu mai e valabilă.
Acel prag era în HG 685/1999, abrogată de HG 773/2019, aplicabilă din 2020.
Actul în vigoare nu conține niciun prag valoric. Criteriul e cu totul altul: facturile restante mai vechi de 30 de zile de la emitere sau scadență, pentru persoane juridice cu capital de stat. Acelea se înregistrează în Sistemul Informatic de Compensare, gestionat de CPPI Bușteni.
Deci pentru două firme private, oricare ar fi suma, compensarea rămâne o operațiune între ele, documentată prin proces-verbal — fără sistem electronic.
Cum se înregistrează
Nota contabilă e simplă: 401 = 4111 pe suma compensată.
Ce se greșește mai des e prezentarea. Compensarea se înregistrează după contabilizarea operațiunilor, iar valorile brute — creanța și datoria în întregime — se prezintă în note. Nu se șterge nimic din evidență; se stinge doar partea acoperită.
Ce nu ține loc de compensare
Fideiusiunea. Fideiusorul poate opune în compensație creanța pe care debitorul principal o dobândește împotriva creditorului. Invers nu funcționează: debitorul principal nu poate opune compensația pentru ce creditorul datorează fideiusorului.
Poprirea. Compensația nu are loc și nu se poate renunța la ea în detrimentul drepturilor unui terț. Debitorul care, fiind terț poprit, dobândește o creanță asupra creditorului popritor nu poate opune compensația împotriva acestuia.
Cesiunea acceptată. Debitorul care acceptă pur și simplu cesiunea creanței către un terț nu mai poate opune acelui terț compensația pe care ar fi putut-o invoca împotriva creditorului inițial.
Ultimele două contează în practică: o compensare făcută după instituirea popririi sau după acceptarea unei cesiuni poate fi desființată.
Legături
Ce se întâmplă cu accesoriile la stingerea prin compensare: dobânzi și penalități la datoriile către ANAF. Când conturile sunt deja blocate: poprirea conturilor.