Concediul de odihnă neefectuat la încetarea contractului
La încetarea contractului individual de muncă, zilele de concediu neefectuate se compensează în bani. E singura situație în care legea permite răscumpărarea concediului.
Temeiul: art. 146 alin. 4 din Codul muncii.
Regula, în două părți
În timpul contractului: concediul nu se poate compensa în bani. Trebuie efectuat, iar dacă nu s-a efectuat în anul respectiv, angajatorul e obligat să-l acorde în următoarele 18 luni.
La încetare: compensarea în bani devine obligatorie, pentru toate zilele neefectuate, indiferent de motivul încetării.
Motivul nu contează: demisie, concediere, acordul părților, expirarea termenului. Dreptul la compensare rămâne.
Cum se calculează dreptul
Concediul se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic — art. 145 alin. 2.
Deci un salariat care pleacă în august, cu drept anual de 21 de zile, a acumulat:
21 × 8 luni ÷ 12 = 14 zile
Dacă a efectuat 6 zile, i se compensează 8.
Fracțiunile se rotunjesc conform regulilor din contractul colectiv sau din regulamentul intern, iar în lipsa lor, în favoarea salariatului.
Zilele din anii anteriori
Dacă salariatul are zile restante din anul precedent, neefectuate și în termenul de 18 luni, acestea se compensează tot la încetare.
Nu se pierd. Nu există o prescripție care să le anuleze automat înainte de încetarea contractului.
Suma cuvenită
Compensarea se calculează la nivelul indemnizației de concediu care s-ar fi cuvenit pentru zilele respective.
Indemnizația reprezintă media zilnică a drepturilor salariale din ultimele 3 luni anterioare celei în care e efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile.
Baza cuprinde salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent — art. 150 alin. 2 din Codul muncii.
Un exemplu
Salariat cu salariul de bază 5.000 de lei și spor permanent de 500 de lei, care încetează contractul la 31 august, cu 8 zile de concediu neefectuate.
Media zilnică se calculează din drepturile salariale ale lunilor mai, iunie și iulie, împărțite la numărul de zile lucrătoare din aceeași perioadă.
Presupunând o medie zilnică de 262 de lei:
Compensare brută: 262 × 8 = 2.096 lei
Suma intră în lichidare, cu impozit și contribuții.
Tratamentul fiscal
Compensarea e venit asimilat salariilor. Se rețin:
- impozit pe venit 10%;
- CAS 25%;
- CASS 10%;
- CAM 2,25% în sarcina angajatorului.
Nu există scutire. Se declară în D112 pe luna în care se plătește.
Ce se întâmplă cu provizionul
Dacă firma a constituit la închiderea anului precedent un provizion pentru concedii neefectuate, la plata compensării provizionul se reia.
Regimul fiscal urmează constituirea: provizionul a fost nedeductibil, deci reluarea e venit neimpozabil, conform art. 23 lit. d) din Codul fiscal.
Situația inversă: concediu efectuat în avans
Se întâmplă frecvent la încetările din prima parte a anului.
Un salariat care a efectuat 21 de zile în ianuarie–februarie și pleacă în martie a beneficiat de mai mult decât i se cuvenea proporțional.
Recuperarea sumei plătite în plus se poate face numai cu acordul salariatului, printr-o notă de restituire, sau pe cale judiciară.
Reținerea unilaterală din lichidare nu e permisă: art. 169 din Codul muncii interzice reținerile din salariu fără hotărâre judecătorească definitivă, cu excepțiile expres prevăzute.
E o limitare pe care mulți angajatori o descoperă târziu.
Documentele la încetare
Decizia de încetare, cu mențiunea zilelor de concediu compensate.
Statul de lichidare, cu suma calculată distinct.
Adeverința privind vechimea și veniturile.
Actualizarea REGES-ONLINE, în termenele legale.
Zilele compensate trebuie să rezulte din evidența de personal, nu dintr-un calcul făcut la plecare.
Ce verifică un contabil
Evidența zilelor, pe fiecare salariat — efectuate, restante din anii anteriori, drept curent proporțional.
Media pe ultimele 3 luni, nu salariul de bază.
Sporurile cu caracter permanent, incluse în bază.
Zilele suplimentare prevăzute în contractul colectiv sau pentru condiții deosebite de muncă — se adaugă la cele 20 de zile minime legale.
Concediul efectuat în avans — dacă există, se discută cu salariatul înainte de întocmirea lichidării.
Temeiul legal
- Codul muncii, art. 145 — durata minimă de 20 de zile lucrătoare și proporționalitatea;
- art. 146 alin. 3 — termenul de 18 luni pentru concediul restant;
- art. 146 alin. 4 — compensarea în bani, numai la încetarea contractului;
- art. 150 — calculul indemnizației de concediu, media pe 3 luni;
- art. 169 — interdicția reținerilor din salariu;
- HG nr. 250/1992 — norme privind concediul de odihnă.
De reținut
Compensarea în bani e obligatorie la încetare și interzisă în timpul contractului.
Iar calculul nu pornește de la salariul de bază, ci de la media drepturilor salariale din ultimele 3 luni — inclusiv sporurile permanente. Diferența, la un salariat cu sporuri, e semnificativă.