Consumul de combustibil: norme și deductibilitate
Codul fiscal nu impune un plafon în litri sau un "consum normat" pe kilometru pentru deductibilitatea combustibilului — sursele verificate nu conțin o asemenea normă tehnică în vigoare. Ce reglementează legea e o limită procentuală, de 50%, aplicată cheltuielilor aferente vehiculului, categorie în care intră și combustibilul, alături de întreținere și reparații.
Temeiul legal
„50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice, cu o masă totală maximă autorizată care să nu depășească 3.500 kg și care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând și scaunul șoferului, aflate în proprietatea sau în folosința contribuabilului. Aceste cheltuieli sunt integral deductibile pentru situațiile în care vehiculele respective se înscriu în oricare dintre următoarele categorii: 1. vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgență, servicii de pază și protecție și servicii de curierat; [...] 3. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie [...]. Cheltuielile care intră sub incidența acestor prevederi nu includ cheltuielile privind amortizarea." — Legea nr. 227/2015 (Codul fiscal), art. 25 alin. (3) lit. l) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Limitarea de la art. 25 alin. (3) lit. l) nu tratează combustibilul separat de restul cheltuielilor cu vehiculul — vorbește generic despre "cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate", categorie care include combustibilul, alături de întreținere, reparații, asigurări sau parcare. Sursele disponibile nu conțin o normă separată de "consum normat" pe kilometru, aplicabilă independent de această limită de 50%.
- Limita de 50% se aplică valoric, nu cantitativ — nu contează litrii consumați sau distanța parcursă, ci procentul din cheltuiala efectivă înregistrată pentru combustibil.
- Deducerea integrală (100%) e posibilă doar pentru vehiculele din categoriile expres exceptate (urgență/pază/curierat, agenți de vânzări, transport de persoane cu plată, servicii cu plată/închiriere/instruire auto, vehicule marfă) sau pentru cele utilizate exclusiv în scopul activității economice.
- "Utilizare exclusivă în scop economic" e o stare de fapt care trebuie demonstrată (de exemplu prin foaie de parcurs, politică internă de utilizare a vehiculelor), nu o simplă declarație — fără dovezi, prezumția practică rămâne utilizarea mixtă, deci limita de 50%.
Ce se greșește în practică
- Se caută un "plafon legal de consum" în litri la 100 km, presupunând că depășirea lui ar face cheltuiala nedeductibilă — o asemenea normă tehnică nu se regăsește în sursele fiscale actuale verificate; regula aplicabilă e limita procentuală de 50%.
- Se deduce integral combustibilul unui vehicul declarat "de serviciu", fără documentație (foaie de parcurs, politică de flotă) care să susțină utilizarea exclusivă în scop economic.
- Se aplică regula de 50% și cheltuielilor cu amortizarea vehiculului, deși textul de lege exclude explicit amortizarea din sfera acestei limitări.
Ce face iConta.eu
La data acestui ghid, iConta.eu nu are o funcție automată de aplicare a limitei de 50% la cheltuielile cu combustibilul introduse și nu verifică dacă un vehicul se încadrează în categoriile exceptate de la art. 25 alin. (3) lit. l) — încadrarea corectă a fiecărei cheltuieli de combustibil (deductibilă integral sau limitat la 50%) rămâne o decizie a contabilului la introducerea documentului.