Cum se contabilizează despăgubirea primită pentru daune produse pe șantier?
Despăgubirea primită pentru o pagubă de pe șantier se înregistrează ca venit, nu ca micșorare a cheltuielilor de refacere. Costurile de refacere a lucrării, materialele înlocuite și manopera se înregistrează separat, după natura lor. Pentru fiscalitate contează cine plătește despăgubirea: terțul care a produs paguba sau un asigurător.
Înregistrarea despăgubirii
Planul de conturi din OMFP 1802/2014 prevede că în creditul contului 758 „Alte venituri din exploatare” se înregistrează „valoarea despăgubirilor, amenzilor și penalităților datorate de terți”, în corespondență cu 411, 451, 453, 461 sau 418. Analiticul folosit este 7581 „Venituri din despăgubiri, amenzi și penalități”. Contul 461 „Debitori diverși” ține evidența debitorilor „proveniți din pagube materiale create de terți”.
Pași:
- Recunoașterea creanței. Venitul se înregistrează când dreptul la despăgubire este stabilit, de exemplu prin acord scris de despăgubire sau prin decizia asigurătorului: 461 = 7581.
- Încasarea: 5121 = 461.
- Costurile de refacere, după natura lor: materiale consumate (602/301), lucrări executate de terți (611 sau 628), salarii. Nu se compensează cu venitul din despăgubire.
TVA
Despăgubirea nu este contravaloarea unei livrări sau prestări. HG 1/2016, titlul VII, pct. 108 alin. (6), enumeră despăgubirile printre operațiunile „care nu sunt în sfera de aplicare a taxei”. Pentru sumele cerute pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale peste prețurile negociate, Codul fiscal art. 286 alin. (4) lit. b) le exclude din baza de impozitare. Documentul care justifică suma este acordul de despăgubire, procesul-verbal de constatare a pagubei sau decizia asigurătorului, nu o factură cu TVA.
În schimb, lucrările de refacere cumpărate de la furnizori sunt operațiuni obișnuite. TVA-ul facturat pentru ele se deduce în condițiile generale.
Impozitul pe profit
Codul fiscal art. 19 alin. (1) pornește rezultatul fiscal de la veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile. Despăgubirea din 7581 este venit impozabil. Costurile de refacere sunt cheltuieli efectuate în scopul activității economice și sunt deductibile potrivit art. 25 alin. (1).
Microîntreprinderi: atenție la sursa despăgubirii
Codul fiscal art. 53 alin. (1) lit. g) scade din baza impozabilă numai „veniturile realizate din despăgubiri, de la societățile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii”. Rezultă că:
- despăgubirea de la asigurător pentru materialele de pe șantier sau pentru un utilaj propriu avariat nu intră în baza micro;
- despăgubirea plătită direct de terțul vinovat (alt antreprenor sau un vecin) intră în baza micro, pentru că nu se încadrează în excepție.
Exemplu
Un subantreprenor avariază un zid executat de firmă. Refacerea costă 18.000 lei: materiale de 7.000 lei și manoperă facturată de terți de 11.000 lei plus TVA. Subantreprenorul acceptă prin proces-verbal să plătească 18.000 lei.
- 461 = 7581: 18.000 lei, fără TVA
- 602 = 301: 7.000 lei
- 611 = 401: 11.000 lei, plus 4426 pentru TVA-ul facturat
- 5121 = 461: 18.000 lei, la încasare
Rezultatul contabil al operațiunii este zero. La o firmă micro, cei 18.000 lei intră însă integral în baza de impozitare, fiindcă plătitorul nu este asigurător.
De reținut
- Despăgubirea se înregistrează prin 461 = 7581 (OMFP 1802/2014, contul 758), separat de costurile de refacere.
- Despăgubirea nu este în sfera TVA (HG 1/2016, titlul VII, pct. 108 alin. (6)). Nu se emite factură cu TVA pentru ea.
- La impozitul pe profit, despăgubirea este venit impozabil, iar refacerea este cheltuială deductibilă.
- La micro, numai despăgubirea de la asigurător pentru stocuri sau active corporale proprii se scade din bază (Codul fiscal art. 53 alin. (1) lit. g)).