Cum se contabilizează produsele consumate pentru degustări într-un restaurant?
Din perspectiva TVA, o degustare gratuită oferită clienților nu declanșează automat colectarea TVA ca „livrare către sine" — și, spre deosebire de o idee des întâlnită în practică, nici la impozitul pe profit nu intră automat la cheltuieli de protocol plafonate: fiind mostre pentru încercarea produsului, se încadrează la cheltuieli de reclamă/publicitate, integral deductibile.
TVA: nu e livrare impozabilă dacă e bun de mică valoare, acordat în scop de reclamă
Art. 270 alin. (8) lit. b) din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) prevede că nu constituie livrare de bunuri, în sensul TVA:
„acordarea în mod gratuit de bunuri în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor sau, mai general, în scopuri legate de desfășurarea activității economice, în condițiile stabilite prin normele metodologice."
Normele de aplicare (HG nr. 1/2016) precizează explicit că „bunurile acordate în scop de reclamă cuprind, fără a se limita la acestea, bunurile oferite în mod gratuit în cadrul campaniilor promoționale, mostre acordate pentru încercarea produselor sau pentru demonstrații la punctele de vânzare" — exact cazul unei degustări oferite gratuit unui client pentru a-l atrage să comande. Nu se colectează TVA suplimentară, iar TVA dedusă la achiziția ingredientelor rămâne dedusă.
Regula e diferită de cea de la alin. (4) lit. a)-b) al aceluiași articol, care asimilează livrării impozabile preluarea de bunuri pentru scopuri fără legătură cu activitatea sau punerea lor gratuit la dispoziția altora, cu TVA dedusă — degustarea, fiind strâns legată de activitatea economică (stimularea vânzărilor), nu intră la acest regim mai aspru, ci la excepția de la alin. (8) lit. b).
Impozit pe profit: cheltuială de reclamă/publicitate, integral deductibilă — nu cheltuială de protocol
Costul materiilor prime consumate pentru degustări se înregistrează, contabil, ca o ieșire de stoc pe cheltuieli (descărcare de gestiune), similar oricărei ieșiri de marfă/materie primă din depozit. Din perspectivă fiscală, normele de aplicare a art. 25 alin. (1) din Codul fiscal (HG nr. 1/2016, pct. 13) încadrează explicit acest tip de consum la cheltuielile deductibile integral, nu la cele plafonate:
„cheltuielile de reclamă și publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor [...]. Se includ în categoria cheltuielilor de reclamă și publicitate și bunurile care se acordă în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor și demonstrații la punctele de vânzare, precum și alte bunuri și servicii acordate cu scopul stimulării vânzărilor."
Degustările oferite clienților pentru a-i atrage să comande sunt, prin această normă, mostre pentru încercarea produselor — cheltuială de reclamă și publicitate, deductibilă integral la calculul rezultatului fiscal, potrivit art. 25 alin. (1). Nu se încadrează la cheltuielile de protocol plafonate la 2% din art. 25 alin. (3) lit. a) — acea categorie vizează, tipic, ospitalitatea acordată partenerilor de afaceri/clienților în cadru relațional (mese de protocol, cadouri oferite unor persoane identificate), nu mostrele gratuite oferite publicului larg pentru a stimula vânzarea unui produs. Confuzia dintre cele două categorii e frecventă în practică, dar contează: cheltuiala de protocol e plafonată, cea de reclamă nu.
Cum se face înregistrarea, practic
- La consum, se scade cantitatea folosită pentru degustare din gestiunea de materii prime/marfă (ieșire din stoc, cont 345/371, pe seama cheltuielilor, cont 601/607).
- Se ține o evidență separată (fișă/raport zilnic de degustări) pentru a putea justifica, la nevoie, natura de reclamă/mostră a consumului și a diferenția de eventualele lipsuri în gestiune.
- Nu se colectează TVA suplimentară pentru cantitățile mici oferite gratuit, cu justificarea de la art. 270 alin. (8) lit. b) Cod fiscal.
- La calculul impozitului pe profit, cheltuiala respectivă se include la cheltuielile de reclamă și publicitate (deductibile integral), distinct de cheltuielile de protocol propriu-zise (mese/cadouri oferite partenerilor de afaceri), care rămân plafonate la 2%.
Ce reține un restaurant plătitor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor
Pentru microîntreprinderi, plafonul de 2% pentru protocol nu se aplică oricum (baza de impozitare e venitul, nu profitul), dar rămâne relevantă corecta scădere din gestiune și documentarea consumului, pentru a nu fi reîncadrat ulterior ca lipsă nejustificată în gestiune.
Ce reții
- TVA: degustările ca mostre de mică valoare oferite în scop de reclamă/stimularea vânzărilor nu sunt livrare impozabilă (art. 270 alin. (8) lit. b) Cod fiscal).
- Impozit pe profit: costul intră la cheltuieli de reclamă și publicitate (mostre pentru încercarea produselor), deductibile integral — nu la cheltuieli de protocol plafonate la 2% (art. 25 alin. (1) Cod fiscal, detaliat de HG nr. 1/2016, pct. 13 lit. a)).
- Contabil: descărcare de gestiune pe cheltuieli, cu evidență separată pentru degustări, ca justificare.