Cum se contabilizează redevențele primite pentru utilizarea unui software?
O firmă care își licențiază programul și încasează o sumă periodică (fixă, pe utilizator sau procent din vânzările clientului) înregistrează aceste sume ca venituri din redevențe în contul 706. Momentul recunoașterii depinde de formula de calcul: sumele fixe se recunosc pe perioada contractului, iar cele variabile pe măsură ce clientul vinde sau folosește.
Este chiar redevență?
Codul fiscal art. 7 pct. 36 alin. (1) lit. c) consideră redevență plățile „pentru folosirea ori dreptul de folosință” al oricărei licențe sau „software”. Alin. (2) exclude însă:
- plățile pentru achiziția integrală a dreptului (lit. a));
- plățile pentru software „destinate exclusiv operării respectivului software, inclusiv pentru instalarea, implementarea, stocarea, personalizarea sau actualizarea acestuia” (lit. b));
- plățile pentru achiziția integrală a dreptului de autor asupra unui software sau pentru un drept limitat de copiere exclusiv pentru folosire ori revânzare prin distribuție (lit. c)).
Încadrarea contează mai ales pentru clientul plătitor, în special cel străin, care trebuie să decidă dacă reține impozit la sursă. În contabilitatea firmei care încasează, ea determină contul și descrierea venitului.
Contul și momentul recunoașterii
Contul 706 „Venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii” cuprinde, potrivit OMFP 1802/2014, și „valori primite de la terți privind locații de gestiune, licențe, brevete și alte drepturi similare”.
Pct. 448 alin. (1) lit. b) prevede că redevențele „se recunosc pe baza contabilității de angajamente, conform contractului”.
Pentru redevențele pe bază de vânzări sau de utilizare, pct. 448^9 cere recunoașterea „doar atunci când sau pe măsură ce” are loc ultimul dintre două evenimente: vânzarea sau utilizarea ulterioară și îndeplinirea obligației căreia i s-a alocat redevența. Pct. 448^10 precizează că regula se aplică atunci când licența de proprietate intelectuală este singurul element sau elementul predominant la care se referă redevența.
În practică:
- Redevența fixă, facturată anticipat pe un an: 4111 = 472, apoi lunar 472 = 706.
- Redevența variabilă, raportată de client după încheierea trimestrului: la sfârșitul fiecărei luni se estimează utilizarea și se înregistrează 418 „Clienți - facturi de întocmit” = 706. La primirea raportului și emiterea facturii se regularizează estimarea.
TVA
Acordarea dreptului de folosință este prestare de servicii (Codul fiscal art. 271 alin. (3) lit. b)). Pentru un client persoană impozabilă, locul prestării este la sediul acestuia (art. 278 alin. (2)). Către un client din România se facturează cu TVA de 21%. Către un client din străinătate se facturează fără TVA românesc. Licența cu plăți periodice se poate încadra la prestările continue din art. 281 alin. (8), la care faptul generator este data de plată prevăzută în contract sau data facturii.
Impozitare
Redevențele sunt venituri impozabile la impozitul pe profit (Codul fiscal art. 19 alin. (1)). La microîntreprinderi intră în baza impozabilă, pentru că nu se regăsesc printre veniturile scăzute la art. 53 alin. (1).
Exemplu
Un SRL licențiază o aplicație unui distribuitor din România contra a 5% din vânzările acestuia, cu raportare trimestrială. Pentru ianuarie-martie, SRL estimează lunar vânzări ale distribuitorului de 200.000 lei, deci o redevență de 10.000 lei pe lună.
- La sfârșitul fiecărei luni: 418 = 706, 10.000 lei
- În aprilie, raportul arată 31.500 lei pentru trimestru. SRL emite factura: 4111 = 418 30.000 lei, 4111 = 706 1.500 lei, 4111 = 4427 6.615 lei
De reținut
- Verificați întâi dacă plata este redevență (Codul fiscal art. 7 pct. 36 alin. (1)-(2)).
- Redevențele se înregistrează în 706, pe bază de angajamente (OMFP 1802/2014, pct. 448).
- Redevențele pe vânzări sau pe utilizare se recunosc pe măsură ce are loc vânzarea sau utilizarea (pct. 448^9), cu estimare lunară prin 418.
- Pentru TVA este prestare de servicii, cu locul la client când clientul este persoană impozabilă (art. 278 alin. (2)).