Cum se contabilizează reducerea prețului mărfurilor din stoc
Când decizi să reduci prețul de vânzare al unor mărfuri aflate deja în stoc — colecție ieșită din sezon, produs cu mișcare lentă, uzură morală — greșeala frecventă e diminuarea directă a valorii înregistrate a stocului. Reglementările contabile cer altceva: marfa rămâne la costul ei de intrare, iar diferența se reflectă printr-o ajustare separată.
Principiul: costul de intrare rămâne neschimbat
OMFP nr. 1802/2014 (reglementările contabile), pct. 84 alin. (2) e explicit: pentru elementele de natura activelor înregistrate la cost, diferențele constatate în minus între valoarea de inventar și valoarea contabilă se evidențiază distinct în contabilitate, în conturi de ajustări, aceste elemente menținându-se la valoarea lor de intrare. Marfa nu „scade" de valoare în contul de stocuri — rămâne acolo la costul de achiziție, iar deprecierea se înregistrează separat, printr-un cont de ajustare.
Regula specifică stocurilor
Pct. 88 alin. (1) tratează exact situația: activele de natura stocurilor se evaluează la cost, mai puțin ajustările pentru depreciere constatate. Regula practică: dacă valoarea contabilă a stocurilor e mai mare decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări pentru depreciere.
Alin. (3) definește valoarea realizabilă netă: prețul de vânzare estimat care ar putea fi obținut în desfășurarea normală a activității, minus costurile estimate pentru finalizare (dacă e cazul) și costurile estimate necesare vânzării.
Practic: dacă prețul redus la care intenționezi să vinzi marfa, minus orice cost suplimentar de vânzare, e sub costul de achiziție înregistrat, diferența e o depreciere care trebuie recunoscută.
Exemplu simplificat
Marfă achiziționată la cost de 100 lei/bucată. Decizi reducerea prețului de vânzare la 70 lei/bucată, fără costuri suplimentare de vânzare semnificative.
- Valoare realizabilă netă estimată: 70 lei.
- Valoare contabilă (cost de intrare): 100 lei.
- Diferență: 30 lei/bucată — se constituie ajustare pentru depreciere de 30 lei/bucată.
Înregistrarea: cheltuială cu ajustările pentru depreciere a mărfurilor (contul 6814), în corespondență cu contul de ajustări pentru deprecierea mărfurilor (contul 397 din planul de conturi). Stocul rămâne evidențiat la 100 lei cost de intrare, dar valoarea netă prezentată în bilanț reflectă 70 lei, prin scăderea ajustării.
Ce se întâmplă la vânzarea efectivă
Când marfa se vinde efectiv la prețul redus, ieșirea din gestiune se face la valoarea de intrare (100 lei, conform regulii generale de evaluare la ieșire), iar ajustarea pentru depreciere constituită anterior se reia la venituri — nu rămâne „blocată" în cont după ce marfa a ieșit din gestiune.
Deosebirea față de o reducere comercială pe factură
Nu confunda această situație cu o reducere comercială acordată clientului la vânzare (rabat, remiză, scont pe factură) — aceea afectează prețul de vânzare facturat, nu evaluarea stocului rămas. Ajustarea pentru depreciere se referă la marfa care încă e în stoc, nevândută, a cărei valoare estimată de realizare a scăzut sub costul de achiziție.
Ce documentare susține ajustarea
- decizia internă de reducere a prețului, cu produsele și noile prețuri afectate;
- calculul valorii realizabile nete pe fiecare categorie de stoc afectată, cu justificarea prețului de vânzare estimat;
- înregistrarea contabilă a ajustării, separată de mișcările normale de intrare/ieșire din gestiune;
- verificarea la fiecare inventariere dacă ajustarea constituită anterior mai e justificată (dacă prețul de piață revine, ajustarea se reia parțial sau integral la venituri).