Cum se contabilizează serviciile unui arhitect străin pentru un proiect din România?
Actualizat la 13.10.2026
Serviciile de arhitectură legate de un imobil au o regulă proprie de loc al prestării, diferită de regula generală a serviciilor B2B — de aceea regula generală nu se extinde peste acest caz.
Temeiul legal
„Prin excepție de la prevederile alin. (2) și (3), pentru următoarele prestări de servicii, locul prestării este considerat a fi: a) locul unde sunt situate bunurile imobile, pentru prestările de servicii efectuate în legătură cu bunurile imobile, [...] pentru servicii de pregătire și coordonare a lucrărilor de construcții, precum serviciile prestate de arhitecți și de societățile care asigură supravegherea pe șantier” — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 278 alin. (4) lit. a) (sursă: Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal)
Regula generală (art. 278 alin. (2)) se aplică serviciilor B2B „obișnuite” (consultanță, programare, contabilitate): locul prestării este la sediul beneficiarului. Pentru serviciile prestate de arhitecți în legătură cu un bun imobil, art. 278 alin. (4) lit. a), citat mai sus, face excepție: locul prestării este locul unde este situat imobilul. Pentru un proiect privind un imobil din România, locul prestării este deci în România, nu la sediul beneficiarului.
Ce se greșește în practică
- Se aplică automat regula generală a serviciilor B2B (locul la beneficiar) pentru orice serviciu prestat de un furnizor din UE, fără să se verifice dacă serviciul respectiv are o legătură directă cu un imobil — caz în care regula de loc al prestării poate fi alta.
- Se presupune că „arhitect străin, factură fără TVA” e automat corect, fără o verificare punctuală a temeiului aplicabil serviciilor legate de bunuri imobile.
Ce face iConta.eu
Nu putem descrie aici un comportament specific al aplicației pentru acest caz, pentru că nu face parte din operațiunile intracomunitare „standard” (art. 278 alin. 2) verificate în cercetare — motorul de servicii B2B intracomunitare din iConta (verificare VIES, taxare inversă, D390) presupune că locul prestării e la beneficiar, ipoteză care ar trebui confirmată separat pentru un serviciu legat de un imobil, înainte de a introduce operațiunea ca atare.