Cum se contabilizează serviciile unui programator din afara UE?
Titlul cere strict un furnizor din afara Uniunii Europene — deci discuția nu mai ține de operațiunile intracomunitare (F050), care se referă exclusiv la state membre UE. Explicăm mai jos ce se poate confirma din cercetarea de bază și unde se oprește acoperirea ei.
Temeiul legal
„CF art. 278 alin. (2) — Locul prestării serviciilor B2B = locul beneficiarului (bază pentru neimpozabilitate în RO + declarare D390 cod S).” — cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt L17303-17420, dosarul F050.
Regula generală de loc al prestării pentru servicii B2B (art. 278 alin. 2 — locul e la beneficiar) nu e limitată la furnizori din UE; textul citat în cercetare nu condiționează aplicarea ei de apartenența furnizorului la Uniune. Ce diferă, când furnizorul e din afara UE, sunt obligațiile specifice operațiunilor intracomunitare: nu există cod de TVA verificabil în VIES (sistemul acoperă exclusiv statele membre + Irlanda de Nord), iar operațiunea nu se declară în D390, care e o declarație recapitulativă strict intracomunitară.
Ce se greșește în practică
- Se tratează un furnizor din afara UE la fel ca unul din UE — cu verificare VIES și declarare D390 — deși mecanismul acela e specific relațiilor intracomunitare.
- Se presupune că, neexistând obligație de D390, nici taxa nu e datorată în România — beneficiarul rămâne, în continuare, cel care datorează TVA pentru serviciul primit, prin taxare inversă, dacă locul prestării e România.
Ce face iConta.eu
Motorul VIES/D390 din iConta (F050) e construit pentru coduri de TVA din cele 27 de state membre plus XI; un cod de furnizor din afara UE nu trece prin acest circuit de verificare. Cercetarea de bază a acestui ghid nu a identificat un ecran sau un modul dedicat achizițiilor de servicii de la furnizori din afara UE, distinct de F050 — pentru acest caz nu putem descrie aici un comportament specific de produs, dincolo de mecanismul general de taxare inversă disponibil în aplicație pentru achizițiile de servicii.