iConta.eu Intră în cont

Contestația fiscală: termenul de 45 de zile și ce trebuie să conțină

O decizie de impunere nu devine definitivă pentru că e greșită sau pentru că e corectă, ci pentru că a trecut termenul de contestare. Patruzeci și cinci de zile, calculate de la comunicare, după care calea administrativă se închide indiferent cât de întemeiate ar fi argumentele.

Termenul

Contestația se depune la organul fiscal emitent, în termen de 45 de zile de la comunicarea deciziei de impunere.

Două lucruri de reținut:

Comunicarea, nu emiterea. Termenul curge de la data la care actul a ajuns efectiv la contribuabil, nu de la data la care a fost întocmit. Pentru actele comunicate prin Spațiul Privat Virtual, data comunicării e cea la care actul devine disponibil în spațiu.

La organul emitent, nu la cel care soluționează. Depunerea la altă structură nu întrerupe termenul.

Termenul e de decădere. Depășirea lui închide calea administrativă de atac, iar decizia rămâne definitivă în sistemul administrativ.

Ce trebuie să conțină contestația

Un act care nu cuprinde elementele obligatorii poate fi respins fără analiza pe fond:

Motivarea contează cel mai mult. O contestație care spune doar că suma e greșită, fără să arate ce prevedere legală a fost aplicată eronat și ce document dovedește contrariul, are șanse mici.

Legea nr. 207/2015 — Codul de procedură fiscală, titlul VIII, art. 268-281 — soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale.

Termenul de depunere: 45 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal.

Termenul de soluționare: 45 de zile, care poate ajunge la 6 luni în cazurile complexe, cu solicitare de informații suplimentare.

Ce se poate contesta

Actele administrative fiscale: deciziile de impunere, deciziile referitoare la obligațiile fiscale accesorii, deciziile de nemodificare a bazei de impozitare, actele prin care se stabilesc măsuri asigurătorii.

Raportul de inspecție fiscală, prin el însuși, nu e act administrativ fiscal — se contestă decizia de impunere emisă pe baza lui, iar argumentele împotriva raportului se dezvoltă acolo.

Contestația nu suspendă executarea

Aici e capcana practică. Depunerea contestației nu oprește automat obligația de plată și nici executarea silită.

Suspendarea executării se poate obține separat, în condițiile prevăzute de lege — de regulă prin cerere adresată instanței de contencios administrativ, cu constituirea unei cauțiuni.

Deci contribuabilul care contestă și așteaptă liniștit se poate trezi cu poprire pe conturi în timp ce contestația e în analiză.

Termenul de soluționare

Organul competent are 45 de zile pentru soluționare. Termenul poate fi prelungit până la 6 luni în cazurile care necesită informații suplimentare de la contribuabil sau de la alte autorități.

Soluțiile posibile: admiterea, în tot sau în parte; respingerea; desființarea actului, cu refacerea inspecției.

După soluționarea contestației

Decizia de soluționare se poate ataca la instanța de contencios administrativ, în termenul prevăzut de lege.

Parcurgerea procedurii administrative prealabile — adică depunerea contestației la organul fiscal — e obligatorie înainte de sesizarea instanței. Cine merge direct în instanță fără să fi contestat administrativ își vede acțiunea respinsă ca inadmisibilă.

Ce se face în practică

Primul lucru, la primirea unei decizii: se notează data comunicării și se calculează termenul. Patruzeci și cinci de zile trec repede când documentele trebuie strânse de la mai multe persoane.

Al doilea: se citește motivarea deciziei, nu doar suma. Argumentul organului fiscal e acolo, iar contestația trebuie să răspundă exact lui, punct cu punct.

Al treilea: dacă suma e mare și executarea ar bloca activitatea, cererea de suspendare se pregătește în paralel cu contestația, nu după.


Toate ghidurile · ← iConta.eu · Termeni și condiții