Contract cu o firmă străină care cuprinde licență și servicii: cum se împarte plata pentru impozitul la sursă?
Când un singur contract cu o firmă nerezidentă acoperă și dreptul de a folosi ceva (licență, marcă, software, know-how), și servicii sau alte prestații, plata nu primește automat un singur regim. Se împarte pe componente: întâi după cum o împarte chiar contractul, iar dacă acesta nu o face, printr-o repartizare rezonabilă. Pe fiecare parte se aplică apoi regimul ei fiscal. Există o singură excepție: dacă una dintre componente e de departe scopul principal al contractului, iar restul e auxiliar, întreaga sumă urmează regimul componentei principale.
Împărțirea contează pentru că partea de redevență e impozabilă în România ca venit al nerezidentului. Serviciile prestate integral în străinătate, altele decât cele de management sau consultanță, nu intră de regulă în lista veniturilor impozabile.
Temeiul legal
„(12) În cazul unui contract care implică folosirea sau dreptul de a folosi orice proprietate sau drept prevăzut la art. 7 pct. 36 din Codul fiscal, precum și transferul unei alte proprietăți sau altui serviciu, suma care trebuie plătită conform contractului trebuie să fie împărțită, conform diverselor porțiuni de contract, pe baza condițiilor contractului sau pe baza unei împărțiri rezonabile, fiecărei porțiuni aplicându-i-se tratamentul fiscal corespunzător. Dacă totuși o anumită parte din ceea ce urmează a se asigura prin contract constituie de departe scopul principal al contractului, cealaltă porțiune fiind auxiliară, tratamentul aplicat porțiunii principale de contract se aplică întregii sume care trebuie plătită conform contractului." — HG 1/2016 (Normele metodologice ale Codului fiscal), Titlul VI, pct. 2 alin. (12) (sursă: anaf_surse/hg_1_2016_norme_cod_fiscal.txt)
„venituri din prestarea de servicii de management sau de consultanță din orice domeniu, dacă aceste venituri sunt obținute de la un rezident sau dacă veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu permanent în România;" — Legea 227/2015 (Codul fiscal), art. 223 alin. (1) lit. i) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„venituri din servicii prestate în România, exclusiv transportul internațional și prestările de servicii accesorii acestui transport;" — Legea 227/2015 (Codul fiscal), art. 223 alin. (1) lit. k) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Pașii, în ordine:
- Identifică componentele: dreptul de folosință (redevență, art. 7 pct. 36), serviciile (implementare, suport, instruire, consultanță) și eventualele bunuri livrate.
- Împarte suma: după prețurile separate din contract sau din anexe. Dacă lipsesc, folosește o repartizare rezonabilă și documentată, de exemplu după ofertele separate ale furnizorului sau după timpul de lucru estimat.
- Verifică dacă o componentă domină: dacă serviciile sunt doar auxiliare licenței, de pildă un suport minor inclus în preț, toată suma se tratează ca redevență. Invers, dacă licența e un accesoriu minor al unui serviciu, toată suma se tratează ca serviciu.
- Aplică regimul fiecărei părți: - partea de redevență: 16% (art. 224 alin. (4) lit. d)) sau cota din convenție, dacă beneficiarul prezintă certificat de rezidență fiscală; - partea de servicii: e impozabilă doar dacă intră la art. 223 alin. (1), de exemplu servicii de management sau consultanță (lit. i)) ori servicii prestate în România (lit. k)).
SC Exemplu SRL plătește unei firme străine 100.000 lei pe an pentru licența de folosire a unei mărci de comerț și pentru proiectarea grafică a ambalajelor, realizată integral în străinătate. Contractul nu separă prețurile. Pe baza ofertei inițiale a furnizorului, contabilul repartizează 70.000 lei licenței de marcă și 30.000 lei serviciului de proiectare. Nicio componentă nu e de departe principală. Impozitul pentru redevență: 16% × 70.000 = 11.200 lei, fără certificat de rezidență. Pentru cei 30.000 lei se verifică separat dacă intră la art. 223 alin. (1).
Ce se greșește în practică
- Se reține 16% din toată factura, deși o parte importantă plătește servicii care nu sunt impozabile în România.
- Invers, se consideră toată suma „servicii" ca să se evite reținerea, deși licența e evident componenta principală.
- Repartizarea nu e documentată, iar la control nu se poate apăra.
- Se uită că licențele de software strict pentru utilizare au o regulă proprie de excludere din redevențe (art. 7 pct. 36 alin. (2)). Asta poate schimba complet analiza.
Ce face iConta.eu
iConta.eu generează D207, declarația informativă anuală pentru impozitul reținut la sursă. În ea poți declara separat, pe tipuri de venit din nomenclator, partea de redevență și partea de alt venit plătită aceluiași beneficiar, fiecare cu baza și impozitul ei, inclusiv veniturile scutite, care apar cu impozit zero. Aplicația nu împarte singură un contract mixt. Repartizarea și încadrarea fiecărei părți rămân decizia contabilului.