Contractul de colaborare cu PFA: obligații de declarare
O firmă care încheie un contract de colaborare cu un PFA (nu un contract de muncă) trebuie să se asigure că relația respectă, în fapt, criteriile unei activități independente — nu doar ca formă contractuală, ci ca mod real de desfășurare. Codul fiscal stabilește exact aceste criterii, iar neîndeplinirea lor expune relația la riscul de reîncadrare ca activitate dependentă (deci, practic, ca raport de muncă deghizat).
Temeiul legal
„activitate independentă - orice activitate desfășurată de către o persoană fizică în scopul obținerii de venituri, care îndeplinește cel puțin 4 dintre următoarele criterii: 3.1. persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului și a modului de desfășurare a activității, precum și a programului de lucru; 3.2. persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea pentru mai mulți clienți; 3.3. riscurile inerente activității sunt asumate de către persoana fizică ce desfășoară activitatea; 3.4. activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfășoară; 3.5. activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacității intelectuale și/sau a prestației fizice a acesteia, în funcție de specificul activității; 3.6. persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional [...]; 3.7. persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terțe persoane în condițiile legii." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 7 pct. 3 (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Ce înseamnă concret pentru contractul cu un PFA:
- Legea nu cere îndeplinirea tuturor celor 7 criterii, ci a cel puțin 4 din 7 — activitatea e considerată independentă dacă majoritatea criteriilor sunt îndeplinite, chiar dacă unul sau două nu sunt.
- Criteriile vizează libertatea reală a PFA-ului: program și loc de lucru alese de el, posibilitatea de a lucra pentru mai mulți clienți, asumarea riscurilor activității, folosirea propriului patrimoniu, libertatea de a angaja sau colabora cu terți.
- Firma beneficiară a serviciilor (clientul PFA-ului) e cea expusă riscului dacă relația e reîncadrată ca activitate dependentă — colaborarea „exclusivă", cu program fix impus de client și fără nicio libertate de organizare, seamănă mai degrabă cu un contract de muncă deghizat sub forma unui contract de colaborare.
- Obligațiile de declarare care revin beneficiarului plății către un PFA (rețineri, raportări) depind de tipul de venit și de opțiunea PFA-ului privind sistemul de impozitare (venit net real sau normă de venit) — un aspect reglementat separat, în titlul IV al Codului fiscal, care ține de fiecare situație concretă a colaborării.
Ce se greșește în practică
- Se încheie un contract de colaborare cu un PFA care lucrează, de fapt, cu program fix, la sediul clientului, sub coordonarea directă a acestuia și exclusiv pentru el — o astfel de relație riscă reîncadrarea fiscală ca activitate dependentă, cu toate consecințele de contribuții și impozite aferente unui contract de muncă.
- Se presupune că simpla existență a unui contract numit „de colaborare" sau „de prestări servicii" e suficientă pentru a evita reîncadrarea — testul legal se aplică modului real de desfășurare a activității, nu titlului contractului.
- Se ignoră că testul cere doar 4 din 7 criterii, nu toate — unii contabili resping colaborări valide considerând greșit că orice abatere de la independența totală (de exemplu, un singur client principal) descalifică automat relația.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu are o funcție care să evalueze automat, pe baza celor 7 criterii din Codul fiscal, dacă o colaborare cu un PFA riscă reîncadrarea ca activitate dependentă — această analiză rămâne o evaluare de fapt, făcută de contabil sau de firmă, pe baza modului real în care se desfășoară relația. Aplicația gestionează însă corect fluxul contabil al facturilor primite de la un PFA colaborator, ca orice altă factură de la un furnizor.