Controlul inopinat: prin ce diferă de inspecția fiscală
Inspectorii vin fără aviz și fără anunț. E legal, dar nu înseamnă că pot face orice — controlul inopinat are obiect limitat, reguli proprii și nu se termină cu o decizie de impunere.
Diferența de bază
Inspecția fiscală se anunță prin aviz, are perioade și obligații fiscale determinate, durată reglementată, și se finalizează cu raport de inspecție și decizie de impunere.
Controlul inopinat se desfășoară fără înștiințarea prealabilă a contribuabilului. Are alt obiect și alt rezultat.
Confuzia dintre ele produce două erori simetrice: contribuabilul care refuză controlul inopinat pentru că n-a primit aviz, și cel care acceptă la un control inopinat verificări care depășesc obiectul lui.
Ce poate viza controlul inopinat
Verificarea faptică și documentară, în principal ca urmare a unor informații privind existența unor fapte de încălcare a legislației fiscale.
Se verifică stări de fapt: ce marfă e în depozit, cine lucrează efectiv, ce documente însoțesc un transport, dacă se emit bonuri fiscale.
Nu se reface o perioadă fiscală întreagă și nu se recalculează obligații pentru ani în urmă — aceea e inspecția fiscală.
Ce rezultă
Controlul inopinat se finalizează cu proces-verbal, nu cu decizie de impunere.
Procesul-verbal nu stabilește obligații fiscale prin el însuși. Poate însă declanșa o inspecție fiscală ulterioară, sau poate constata contravenții care se sancționează separat.
Legea nr. 207/2015 — Codul de procedură fiscală, titlul VI, capitolul III — controlul inopinat.
Art. 134 — obiectul controlului inopinat. Art. 135 — reguli privind desfășurarea controlului inopinat. Art. 136 — competența de efectuare a controlului operativ și inopinat. Art. 137 — reguli privind controlul operativ și inopinat.
Pentru comparație: art. 113-133 reglementează inspecția fiscală, cu aviz, durată și decizie de impunere.
Ce se face când vin fără aviz
Se verifică legitimațiile și ordinul de serviciu. Orice echipă de control se legitimează. Datele se notează.
Se stabilește ce fel de control e. Inopinat sau inspecție? De răspunsul ăsta depind drepturile și obligațiile fiecărei părți.
Se completează registrul unic de control. El se completează de organele de control, dar contribuabilul are obligația să-l prezinte. Acolo se înscriu temeiul legal, perioada și obiectivele.
Se colaborează la constatarea stărilor de fapt, dar nu se predau documente care depășesc obiectul controlului fără o cerere scrisă care să le justifice.
Se citește procesul-verbal înainte de semnare și se consemnează obiecțiunile, dacă există. Semnătura fără obiecțiuni e greu de contestat ulterior.
Ce nu poate face organul fiscal
Codul interzice expres organului fiscal să efectueze constatări tehnico-științifice sau verificări solicitate de organele de urmărire penală în vederea lămuririi unor împrejurări aflate în cercetare.
E o limită importantă: controlul fiscal nu poate deveni instrument de anchetă penală prin altă ușă.
Verificarea situației fiscale personale
E o a treia procedură, distinctă de primele două, aplicabilă persoanelor fizice.
Are obiect propriu — verificarea situației fiscale personale, adică a concordanței dintre veniturile declarate și cele estimate pe baza situației patrimoniale, a fluxurilor de trezorerie și a altor elemente.
Are aviz propriu, reguli proprii de suspendare, și un drept explicit de colaborare al persoanei fizice verificate.
De reținut
Un control fără aviz nu e nelegal. Dar are obiect limitat, iar limitele se cunosc din Cod, nu din ce spun inspectorii la fața locului.
Iar rezultatul lui — procesul-verbal — nu e o decizie de impunere. Dacă din el rezultă obligații de plată, acestea se stabilesc printr-un act separat, care se poate contesta.