Controlul ANAF pe amortizare — ce verifică inspectorii
Amortizarea e una din zonele preferate de inspecție tocmai pentru că se calculează pe mai mulți ani și o eroare la înregistrarea inițială se propagă în toate exercițiile ulterioare. Trei lucruri concrete cad sub lupă.
1. Încadrarea ca mijloc fix amortizabil
Codul fiscal art. 28 alin. (2) definește mijlocul fix amortizabil prin trei condiții cumulative:
- e deținut și utilizat în producție, livrare de bunuri, prestare de servicii, pentru închiriere terților sau în scopuri administrative (lit. a);
- la data intrării în patrimoniu, are o valoare fiscală egală sau mai mare de 5.000 lei — prag actualizat pentru anul fiscal 2026 prin OUG 8/2026 (lit. b);
- are o durată normală de utilizare mai mare de un an (lit. c).
Inspectorul verifică exact aceste trei praguri: dacă o achiziție sub 5.000 lei a fost trecută eronat pe amortizare în loc de cheltuială directă (sau invers), sau dacă durata de utilizare declarată nu corespunde catalogului de clasificare a mijloacelor fixe. Art. 28 alin. (3) extinde lista și la investițiile în mijloace fixe închiriate/concesionate, mijloacele fixe puse parțial în funcțiune fără formele de înregistrare complete, și investițiile ulterioare care majorează valoarea unui mijloc fix existent — zone frecvent omise din evidență.
2. Metoda de amortizare aleasă
Art. 28 stabilește regulile de alegere a metodei (liniară, degresivă sau, pentru anumite categorii, accelerată), diferențiate pe tipul mijlocului fix. Inspectorul verifică dacă:
- metoda aplicată efectiv (din registrul mijloacelor fixe și din rulajele contabile) corespunde celei declarate/documentate la data punerii în funcțiune;
- metoda nu a fost schimbată în cursul duratei de amortizare fără temei — schimbarea metodei pe parcurs, fără o justificare admisă de lege, e un motiv clasic de recalculare a cheltuielii deductibile.
3. Corelarea cu registrul de evidență fiscală
Codul fiscal art. 19 alin. (7) obligă contribuabilii să evidențieze în registrul de evidență fiscală veniturile impozabile și cheltuielile efectuate în scopul activității economice, inclusiv cele reglementate prin acte normative — categorie în care intră și cheltuiala cu amortizarea. Inspectorul confruntă:
- cheltuiala cu amortizarea înregistrată în contabilitate (contul 681x) cu cea dedusă fiscal prin registrul de evidență fiscală — orice diferență nejustificată (ex. amortizare contabilă mai mare decât cea admisă fiscal, fără ajustare) devine element de recalculare a rezultatului fiscal;
- planul de amortizare (fișa mijlocului fix) cu factura de achiziție și data punerii efective în funcțiune — amortizarea calculată de la o dată anterioară punerii în funcțiune reale e frecvent respinsă.
Cadrul legal al controlului
Codul de procedură fiscală art. 113 alin. (1) definește inspecția fiscală ca verificarea legalității și conformității declarațiilor, a corectitudinii stabilirii obligațiilor fiscale și a respectării legislației fiscale și contabile. Printre metodele explicite de la alin. (2): examinarea documentelor din dosarul fiscal (lit. a) și verificarea concordanței dintre declarațiile fiscale și evidența contabilă și fiscală (lit. b) — exact confruntarea descrisă mai sus.
Ce ține dosarul curat
- Fișa mijlocului fix, cu data punerii în funcțiune documentată (proces-verbal de recepție), nu doar data facturii.
- Planul de amortizare tipărit sau exportabil, care arată metoda aleasă și rămâne consecvent an de an.
- Registrul de evidență fiscală actualizat, cu cheltuiala de amortizare dedusă vizibilă separat de cea contabilă, dacă există diferențe (ex. mijloace fixe cu regim fiscal special sau limitări de deductibilitate pentru vehicule).