Controlul la firmele cu risc fiscal ridicat
Contribuabilii administrați de organul fiscal central sunt încadrați într-una din trei clase de risc — mic, mediu sau ridicat — pe baza unei analize interne a ANAF. Încadrarea în clasa de risc ridicat nu declanșează automat un control, dar schimbă radical ce se întâmplă în continuare: notificare, termen de conformare și, dacă riscurile nu sunt remediate, inspecție fiscală sau verificare documentară obligatorie.
Temeiul legal
„(5) în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, procedurile de administrare se realizează în funcție de clasa/subclasa de risc fiscal în care sunt încadrați contribuabilii ca urmare a analizei de risc efectuate de organul fiscal. (6) Contribuabilii se încadrează în 3 clase principale de risc, după cum urmează: a) contribuabili cu risc fiscal mic; b) contribuabili cu risc fiscal mediu; c) contribuabili cu risc fiscal ridicat." — Legea 207/2015 (Codul de procedură fiscală), art. 7 alin. (5)-(6) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Pentru contribuabilii prezumtivi a fi selectați pentru inspecție, legea prevede un pas intermediar:
- ANAF transmite o notificare de conformare, cu riscurile fiscale identificate, dând contribuabilului 30 de zile să depună sau să corecteze declarațiile fiscale (art. 121^1 alin. (1)-(2) CPF);
- depunerea sau corectarea declarațiilor nu blochează selectarea ulterioară pentru inspecție, ci doar o amână peste termenul de 30 de zile (art. 121^1 alin. (3));
- după expirarea termenului, contribuabilii cu risc fiscal ridicat care nu și-au remediat riscurile „sunt supuși obligatoriu unei inspecții fiscale sau unei verificări documentare" (art. 121^1 alin. (4)) — pentru clasele mic/mediu, legea nu impune aceeași obligativitate automată.
Criteriile după care se stabilește clasa de risc (art. 7 alin. (7) CPF) privesc înregistrarea fiscală, depunerea declarațiilor, nivelul de declarare, realizarea obligațiilor de plată, utilizarea mijloacelor moderne de plată și cazierul fiscal — nu sunt publice în detaliu, dar corespund practic disciplinei declarativă și de plată a firmei.
Ce se greșește în practică
- Se ignoră o notificare de conformare pentru că „nu e o somație", deși termenul de 30 de zile pe care îl deschide e singura fereastră în care corectarea declarațiilor mai evită automat trecerea la inspecție.
- Se presupune că depunerea unei declarații rectificative după notificare „rezolvă" definitiv problema — de fapt, ea doar oprește selectarea în acel termen; firma poate fi selectată oricum ulterior, potrivit art. 121^1 alin. (3).
- Se confundă „risc fiscal ridicat" cu o sancțiune administrativă — e o clasificare internă de analiză de risc, iar contribuabilul nu poate contesta metoda de selectare în sine (art. 121 alin. (2) CPF).
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu are acces la clasa de risc fiscal internă a ANAF — aceasta nu e publică și nu se comunică firmelor decât indirect, prin faptul unei notificări sau al unei selectări pentru control. În schimb, aplicația are un modul propriu de control fiscal care rulează, pentru fiecare firmă de portofoliu, verificatorii de concordanță TVA, D112 (salarii), D390 (operațiuni intracomunitare) și cota de TVA facturată; când un verificator iese „roșu" nou sau reapărut, contabilii din cabinet primesc o notificare agregată în aplicație, pentru firma respectivă. Scopul e reducerea exact a genului de neconcordanțe care alimentează criteriile de risc de la art. 7 alin. (7) CPF — dar decizia de clasificare rămâne, integral, a ANAF.