Convenția de evitare a dublei impuneri și salariile
Un angajat care lucrează în România, dar e plătit de un angajator nerezident (sau invers, un rezident plătit din străinătate), nu e automat scutit de impozit în România. Regula de bază din Codul fiscal privind aceste situații se aplică prin raportare la convenția de evitare a dublei impuneri încheiată cu statul respectiv, mai ales la durata șederii.
Temeiul legal
„Orice contribuabil prevăzut la alin. (1) care își prelungește perioada de ședere în România, peste perioada menționată în convenția de evitare a dublei impuneri, este obligat să declare și să plătească impozit pentru întreaga perioadă de desfășurare a activității în România, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare împlinirii termenului prevăzut de respectiva convenție." — Legea 227/2015 (Codul fiscal), art. 82 alin. (3) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Ce presupune, concret, art. 82 din Codul fiscal:
- Se aplică persoanelor care își desfășoară activitatea în România, dar obțin venituri sub formă de salarii din străinătate, precum și persoanelor care lucrează la misiuni diplomatice acreditate în România (alin. 1).
- Aceste persoane au obligația să declare și să plătească impozitul lunar la bugetul de stat, până la 25 ale lunii următoare, calculat potrivit regulilor generale de salarizare (alin. 2).
- Dacă șederea în România depășește perioada prevăzută de convenția de evitare a dublei impuneri aplicabilă (de regulă 183 de zile într-o perioadă de 12 luni, dar termenul exact diferă de la o convenție la alta), impozitul devine datorat pentru întreaga perioadă, nu doar pentru zilele care depășesc pragul.
Ce se greșește în practică
- Se presupune că, atâta timp cât angajatorul e din altă țară, salariatul nu datorează niciodată impozit în România — de fapt, depășirea perioadei din convenție schimbă complet regimul, retroactiv pentru toată perioada.
- Se ignoră obligația de auto-declarare a impozitului de către persoana fizică — pentru veniturile din străinătate, spre deosebire de salariile plătite de un angajator rezident, obligația de calcul și plată cade, de regulă, pe contribuabil, nu pe un angajator local.
- Se aplică mecanic pragul general de „183 de zile" fără verificarea convenției bilaterale specifice — termenele și condițiile diferă între state, iar unele convenții au reguli suplimentare (de exemplu, legate de cine suportă costul salarial).
Ce face iConta.eu
La data acestui ghid, iConta.eu nu are un modul dedicat pentru calculul impozitului aplicabil salariilor sub incidența unei convenții de evitare a dublei impuneri — aplicația nu are acces la textele convențiilor bilaterale și nu determină automat pragurile de ședere. Aplicația oferă evidența generală de salarizare și declarațiile aferente (D112, D205, D207) pentru veniturile procesate prin ea, dar încadrarea unui caz de dublă impunere rămâne o analiză de specialitate, făcută de contabil pe baza convenției aplicabile statului respectiv.