Corectarea erorilor la impozitul pe profit din anii anteriori
O eroare descoperită într-o declarație de impozit pe profit depusă cu ani în urmă (venituri omise, cheltuieli greșit încadrate, o deducere aplicată incorect) se poate corecta prin depunerea unei declarații rectificative — dar nu la infinit. Legea leagă dreptul de corectare de termenul general de prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili creanțe fiscale.
Temeiul legal
„(1) Declarația de impunere poate fi corectată de către contribuabil/plătitor, pe perioada termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale. [...] (3) Declarațiile prevăzute la alin. (1) și (2) pot fi corectate prin depunerea unei declarații rectificative. [...] (5) Declarația de impunere nu poate fi depusă și nu poate fi corectată după anularea rezervei verificării ulterioare." — Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 105 alin. (1), (3) și (5) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Termenul de prescripție la care face trimitere art. 105 este cel general, de 5 ani:
„(1) Dreptul organului fiscal de a stabili creanțe fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. (2) Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală, dacă legea nu dispune altfel." — Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 110 alin. (1)-(2) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Coroborând cele două texte, rezultă regula practică: declarația D101 (impozit pe profit) pentru un an fiscal poate fi rectificată până la împlinirea a 5 ani de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează impozitul — de exemplu, o eroare din D101 aferentă anului 2023 poate fi corectată, în principiu, până la 1 iulie 2029.
Această regulă are însă două limite importante:
- Anularea rezervei verificării ulterioare (adică momentul în care organul fiscal a controlat definitiv acea perioadă și nu mai poate reveni asupra ei) blochează, de regulă, orice corectare ulterioară (art. 105 alin. 5) — chiar dacă termenul de 5 ani nu s-a împlinit încă.
- Există totuși excepții de la această blocare: corectarea rămâne posibilă „în situația în care corecția se datorează îndeplinirii sau neîndeplinirii unei condiții prevăzute de lege care impune corectarea bazei de impozitare [...]" sau atunci când o hotărâre judecătorească definitivă a modificat baza de impozitare pentru perioada respectivă (art. 105 alin. 6 lit. a) și b).
Ce se greșește în practică
- Se presupune că orice eroare din trecut poate fi corectată oricând, ignorându-se atât termenul de prescripție de 5 ani, cât și efectul de blocare al anulării rezervei verificării ulterioare.
- Se calculează greșit momentul de la care începe să curgă prescripția — nu de la data depunerii declarației inițiale, ci de la 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează impozitul.
- Se confundă corectarea unei declarații de impunere (supusă termenului de 5 ani, cu excepțiile de mai sus) cu corectarea unei declarații informative, care „poate fi corectată [...] indiferent de perioada la care se referă" (art. 105 alin. 2) — regimurile sunt diferite.
- Se depune declarația rectificativă fără să se verifice mai întâi dacă perioada respectivă a fost deja supusă unei inspecții fiscale finalizate cu anularea rezervei verificării ulterioare, caz în care rectificativa poate fi respinsă.
Ce face iConta.eu
iConta.eu generează declarația D101 (impozit pe profit), inclusiv cu bifa de declarație rectificativă (câmpul d_rec), permițând refacerea și redepunerea unei declarații pentru o perioadă anterioară. Aplicația nu verifică însă automat dacă termenul de prescripție de 5 ani s-a împlinit sau dacă perioada respectivă a fost deja închisă printr-o inspecție fiscală cu anularea rezervei verificării ulterioare — aceste verificări, esențiale pentru a ști dacă o corecție mai e legal posibilă, rămân responsabilitatea utilizatorului sau a contabilului.