Cum corectez un mijloc fix înregistrat greșit pe cheltuieli?
O achiziție care îndeplinea, de fapt, condițiile de mijloc fix — valoare peste prag, durată de utilizare peste un an — dar a fost trecută direct pe cheltuială la primire, denaturează rezultatul lunii respective și lasă activul complet în afara registrului de mijloace fixe, fără amortizare calculată deloc.
Temeiul legal
Art. 28 alin. (2) din Codul fiscal (Legea 227/2015) — condițiile pentru mijloc fix amortizabil.
Lit. b) (modificată de OUG 8/2026 art. 6 pct. 7, MO 147/25.02.2026, în vigoare de la 25.02.2026): „la data intrării în patrimoniul contribuabilului, are o valoare fiscală egală sau mai mare decât suma de 5.000 lei; această limită se actualizată anual, în funcție de indicele de inflație, prin hotărâre a Guvernului."
Lit. c) (neschimbată): „are o durată normală de utilizare mai mare de un an."
Art. 28 alin. (1): „Cheltuielile aferente achiziționării, producerii, construirii mijloacelor fixe amortizabile, precum și investițiile efectuate la acestea se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării potrivit prevederilor prezentului articol."
Regula concretă
Dacă valoarea de intrare și durata de utilizare îndeplinesc simultan condițiile de la lit. b) și lit. c), bunul trebuia înregistrat ca mijloc fix, indiferent cum a fost efectiv contat inițial. Alin. (1) e explicit: recuperarea costului se face prin deducerea amortizării, nu dintr-o dată, ca o singură cheltuială la achiziție.
Corecția presupune trei pași:
- Scoaterea sumei de pe contul de cheltuială pe care a fost înregistrată greșit (ex. 60x/61x), prin stornarea notei inițiale.
- Capitalizarea sumei pe contul de imobilizare corect (21x/213x), cu data reală a punerii în funcțiune a bunului — nu data corecției.
- Recalcularea amortizării de la acea dată reală de punere în funcțiune, cu metoda permisă pentru categoria de cont, și înregistrarea, la data corecției, a amortizării cumulate care ar fi trebuit deja recunoscută (6811 = 2813, pentru diferența dintre cheltuiala inițială greșit înregistrată integral și amortizarea eșalonată corect calculată).
Data de la care pornește amortizarea rămâne data reală a punerii în funcțiune a activului (alin. 12 lit. a: luna următoare acesteia) — corecția nu mută artificial începutul amortizării la data descoperirii greșelii.
Ce se greșește în practică
- Se corectează doar prospectiv, capitalizând activul de la data descoperirii erorii, fără să se recunoască amortizarea care ar fi trebuit deja înregistrată din luna următoare punerii reale în funcțiune — asta lasă o parte din cost nerecuperată fiscal pentru perioada scursă.
- Se verifică doar valoarea de intrare, ignorând condiția duratei de utilizare — un bun peste pragul valoric, dar cu durată de utilizare sub un an, e corect încadrat ca obiect de inventar sau cheltuială directă; nu orice sumă mare înseamnă automat mijloc fix.
- Se folosește pragul curent (5.000 lei) pentru a judeca retroactiv o achiziție făcută înainte de 25.02.2026 — pentru acele date, pragul aplicabil era cel valabil atunci (2.500 lei, stabilit prin HG 276/2013), nu pragul de azi.
Ce face iConta.eu
Pragul de încadrare ca mijloc fix se citește în funcție de data intrării activului, nu ca valoare fixă unică — pentru o corecție retroactivă, se aplică pragul valabil la data reală a punerii în funcțiune, nu pragul curent. La import în registru, pragul e citit din aceeași sursă unică folosită și la verificarea manuală a unei achiziții noi, nu redefinit separat.