iConta.eu Intră în cont

Creditul fiscal de 10% pentru cercetare-dezvoltare: tratamentul în contabilitate

Actualizat la 06.10.2026

Prin OUG nr. 8/2026 s-a introdus în Codul fiscal un articol nou — art. 20¹, „Credit fiscal pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare".

Facilitatea nu se adaugă la cea existentă. Contribuabilul alege una dintre două, iar alegerea are consecințe diferite după profilul firmei.

Cele două variante

Varianta 1 — deducerea suplimentară de 50%, prevăzută la art. 20 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.

Cheltuiala, dacă e realizată în scopul activității economice, e deductibilă integral. La ea se adaugă o deducere suplimentară de 50%, care reduce baza impozabilă.

Varianta 2 — creditul fiscal de 10%, prevăzut la art. 20¹.

Creditul reprezintă suma determinată prin aplicarea procentului de 10% la valoarea cheltuielilor eligibile pentru activitățile de cercetare-dezvoltare, înregistrate în perioada fiscală pentru care se calculează impozitul pe profit sau impozitul minim pe cifra de afaceri.

Suma rezultată se scade direct din impozitul datorat, nu din baza impozabilă.

Comparația pe cifre

Pentru cheltuieli eligibile de 10.000 de lei:

Deducerea de 50%: baza impozabilă se reduce cu 15.000 de lei — cei 10.000 deductibili integral plus 5.000 deducere suplimentară. Beneficiul suplimentar, la cota de 16%, e de 5.000 × 16% = 800 de lei.

Creditul fiscal de 10%: 10.000 × 10% = 1.000 de lei, scăzuți direct din impozit.

Diferența e de 200 de lei la 10.000 de lei cheltuieli — în favoarea creditului fiscal.

Raportat la valoarea cheltuielilor, deducerea suplimentară produce un beneficiu efectiv de 8%, iar creditul fiscal de 10%.

Ce se întâmplă cu diferența nefolosită

Creditul fiscal se scade anual din impozitul pe profit sau din impozitul minim pe cifra de afaceri datorat și se înregistrează în registrul de evidență fiscală al contribuabilului.

Dacă creditul e scăzut doar parțial — fiindcă impozitul datorat e mai mic decât creditul — diferența se compensează sau se restituie. Ea devine creanță fiscală a contribuabilului și poate fi folosită în următorii 4 ani fiscali consecutivi, fie pentru stingerea prin compensare a obligațiilor fiscale restante (cu excepțiile prevăzute de lege, între care obligațiile cu reținere la sursă), fie prin restituire. Termenul de prescripție de 4 ani curge din prima zi a anului fiscal următor celui pentru care s-a determinat creditul (art. 20¹ alin. (5)-(7)).

Aici e diferența structurală față de deducere. Deducerea suplimentară nu se pierde când nu are ce reduce în anul curent: dacă rezultatul fiscal devine pierdere, aceasta se recuperează din profiturile impozabile din următorii 5 ani consecutivi, în limita a 70% inclusiv (art. 20 alin. (1) lit. a) și art. 31 alin. (1)). Se pierde doar partea care nu mai poate fi recuperată în acești 5 ani. La contribuabilii care datorează impozitul minim pe cifra de afaceri, din acesta se scade 16% din deducerea suplimentară, în limita impozitului minim datorat (art. 18¹ alin. (11^1)). Creditul fiscal, în schimb, nu depinde de profiturile viitoare: diferența nescăzută se compensează sau se restituie.

„deducerea suplimentară la calculul rezultatului fiscal, în proporție de 50%, a cheltuielilor eligibile pentru aceste activități; deducerea suplimentară se calculează trimestrial/anual; în cazul în care se realizează pierdere fiscală, aceasta se recuperează potrivit dispozițiilor art. 31;" — Codul fiscal, art. 20 alin. (1) lit. a) (sursă: Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal)

„Pierderile fiscale anuale stabilite prin declarația de impozit pe profit, începând cu anul 2024/anul fiscal modificat care începe în anul 2024, după caz, se recuperează din profiturile impozabile realizate, în limita a 70% inclusiv, în următorii 5 ani consecutivi." — Codul fiscal, art. 31 alin. (1) (sursă: Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal)

„Diferența de credit fiscal prevăzută la alin. (3) și (4) reprezintă creanță fiscală a contribuabilului și poate fi utilizată, în următorii 4 ani fiscali/ani fiscali modificați, consecutivi, pentru stingerea, prin compensare, a obligațiilor fiscale restante reprezentând impozit pe profit/impozit minim pe cifra de afaceri sau alte taxe, impozite și contribuții, [...] sau prin restituire, în condițiile prevăzute de prevederile art. 167 și 168 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare." — Codul fiscal, art. 20^1 alin. (5) (sursă: Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal)

Tratamentul veniturilor

OUG nr. 8/2026 completează lista veniturilor neimpozabile din Codul fiscal cu două elemente relevante:

Deci recuperarea creditului nu generează impozit.

Pentru cine e relevantă distincția

Creditul fiscal e semnificativ mai avantajos pentru două categorii:

Firmele cu impozit mic sau zero. Deducerea suplimentară le ajută doar în măsura în care vor avea profit impozabil în următorii 5 ani, prin pierderea fiscală reportată (recuperabilă în limita a 70%). Creditul fiscal se compensează sau se restituie și fără profit viitor.

Contribuabilii care intră sub incidența impozitării minime globale. Preambulul OUG nr. 8/2026 motivează creditul fiscal prin „necesitatea menținerii stimulentului și în cazul contribuabililor care intră sub incidența impozitării minime globale pentru implicarea în desfășurarea de activități de cercetare-dezvoltare”, „pentru ca și contribuabilii plătitori de impozit suplimentar să aibă posibilitatea de a beneficia de facilitățile acordate pentru activitățile de cercetare-dezvoltare”. Efectul asupra ratei efective de impozitare a grupului ține de regulile impozitării minime globale, pe care acest ghid nu le tratează.

Ce se poate cumula

Creditul fiscal pentru cercetare-dezvoltare nu se poate cumula cu deducerea suplimentară de 50% pentru aceleași cheltuieli.

Se poate însă folosi în paralel cu amortizarea superaccelerată introdusă tot prin OUG nr. 8/2026, dacă activele îi îndeplinesc condițiile: active noi, achiziționate/produse și puse în funcțiune între 1 ianuarie și 31 decembrie 2026, din subgrupa 2.1 (echipamente tehnologice) sau 2.4 (animale și plantații). E o facilitate generală, nu una dedicată cercetării-dezvoltării, iar în primul an amortizarea nu poate depăși 65% din valoarea fiscală (art. 28 alin. (8^1)).

Rămâne aplicabilă și amortizarea accelerată pentru aparatura și echipamentele utilizate în aceste activități, prevăzută anterior în Codul fiscal.

Pe partea de salarii, scutirea de impozit pe venit pentru angajații care desfășoară activități de cercetare-dezvoltare rămâne în vigoare, în condițiile legii.

Certificarea, condiția care se ignoră

Activitățile eligibile trebuie să fie de cercetare aplicativă și/sau de dezvoltare experimentală (art. 20 alin. (3)), iar încadrarea se face potrivit normelor aprobate prin ordin comun al ministrului finanțelor și al ministrului cercetării (art. 20 alin. (5)). Aceleași reguli se aplică și creditului fiscal (art. 20¹ alin. (9)).

Fără certificare, discuția despre 50% sau 10% e teoretică. Prima verificare nu e care variantă e mai bună, ci dacă activitatea se califică.

Ce face contabilul, practic

Verifică eligibilitatea și certificarea. Fără ele, nu se aplică nicio variantă.

Calculează ambele scenarii pe cifrele reale ale clientului. Diferența depinde de nivelul impozitului datorat, nu doar de valoarea cheltuielilor.

Verifică perspectiva pe următorii ani. Dacă firma are impozit mic în anul curent, dar profit impozabil așteptat, deducerea suplimentară se recuperează prin pierderea fiscală reportată (5 ani, în limita a 70%). Creditul fiscal e superior când profitul viitor e incert sau insuficient, pentru că diferența lui se compensează sau se restituie în 4 ani, independent de profit.

Înregistrează creditul în registrul de evidență fiscală — e cerință expresă a textului legal, nu o formalitate.

Documentează opțiunea. Alegerea între cele două mecanisme trebuie să poată fi justificată și urmărită în timp.

Temeiul legal

De reținut

Pe hârtie, creditul fiscal de 10% bate deducerea de 50% — 1.000 de lei față de 800, la aceleași cheltuieli.

Dar diferența reală apare la firmele cu impozit mic: deducerea suplimentară se recuperează doar din profiturile din următorii 5 ani (în limita a 70%), iar creditul fiscal se compensează sau se restituie în 4 ani și fără profit viitor. Alegerea se face pe cifre concrete, nu pe regula generală.


Toate ghidurile · ← iConta.eu · Termeni și condiții