Creditul fiscal de 10% pentru cercetare-dezvoltare: tratamentul în contabilitate
Prin OUG nr. 8/2026 s-a introdus în Codul fiscal un articol nou — art. 20¹, „Credit fiscal pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare".
Facilitatea nu se adaugă la cea existentă. Contribuabilul alege una dintre două, iar alegerea are consecințe diferite după profilul firmei.
Cele două variante
Varianta 1 — deducerea suplimentară de 50%, prevăzută la art. 20 alin. 1 lit. a) din Codul fiscal.
Cheltuiala, dacă e realizată în scopul activității economice, e deductibilă integral. La ea se adaugă o deducere suplimentară de 50%, care reduce baza impozabilă.
Varianta 2 — creditul fiscal de 10%, prevăzut la art. 20¹.
Creditul reprezintă suma determinată prin aplicarea procentului de 10% la valoarea cheltuielilor eligibile pentru activitățile de cercetare-dezvoltare, înregistrate în perioada fiscală pentru care se calculează impozitul pe profit sau impozitul minim pe cifra de afaceri.
Suma rezultată se scade direct din impozitul datorat, nu din baza impozabilă.
Comparația pe cifre
Pentru cheltuieli eligibile de 10.000 de lei:
Deducerea de 50%: baza impozabilă se reduce cu 15.000 de lei — cei 10.000 deductibili integral plus 5.000 deducere suplimentară. Beneficiul suplimentar, la cota de 16%, e de 5.000 × 16% = 800 de lei.
Creditul fiscal de 10%: 10.000 × 10% = 1.000 de lei, scăzuți direct din impozit.
Diferența e de 200 de lei la 10.000 de lei cheltuieli — în favoarea creditului fiscal.
Raportat la valoarea cheltuielilor, deducerea suplimentară produce un beneficiu efectiv de 8%, iar creditul fiscal de 10%.
Ce se întâmplă cu diferența nefolosită
Creditul fiscal se scade anual din impozitul pe profit sau din impozitul minim pe cifra de afaceri datorat și se înregistrează în registrul de evidență fiscală al contribuabilului.
Dacă creditul e scăzut doar parțial — fiindcă impozitul datorat e mai mic decât creditul — diferența se compensează sau se restituie, în condițiile legii, în maximum 4 ani.
Aici e avantajul structural față de deducere: o deducere care nu are ce reduce se pierde; un credit fiscal care depășește impozitul datorat rămâne recuperabil.
Tratamentul veniturilor
OUG nr. 8/2026 completează lista veniturilor neimpozabile din Codul fiscal cu două elemente relevante:
- veniturile reprezentând diferența de credit fiscal pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare care se compensează sau se restituie potrivit art. 20¹;
- veniturile reprezentând bonificația acordată de organul fiscal.
Deci recuperarea creditului nu generează impozit.
Pentru cine e relevantă distincția
Creditul fiscal e semnificativ mai avantajos pentru două categorii:
Firmele cu impozit mic sau zero. O deducere suplimentară nu ajută dacă nu există profit impozabil; creditul fiscal se recuperează.
Grupurile aflate sub incidența cotei minime efective de 15%. Mecanismul creditului fiscal reduce riscul apariției unui impozit suplimentar, prin asimilarea valorii creditului ca venit impozabil inclus în calculul ratei efective de impozitare. Facilitatea rămâne astfel eficientă economic pentru contribuabilii mari care datorează impozitul minim global în România.
Aceasta a fost una dintre principalele solicitări ale investitorilor în contextul regulilor internaționale — deducerea clasică risca să fie anulată de mecanismul cotei minime.
Ce se poate cumula
Creditul fiscal pentru cercetare-dezvoltare nu se poate cumula cu deducerea suplimentară de 50% pentru aceleași cheltuieli.
Se poate însă folosi în paralel cu amortizarea superaccelerată pentru echipamentele și activele utilizate în activități de cercetare-dezvoltare, introdusă tot prin OUG nr. 8/2026 — cu observația că superaccelerata are propriile condiții: active noi, din subgrupele prevăzute, puse în funcțiune în 2026.
Rămâne aplicabilă și amortizarea accelerată pentru aparatura și echipamentele utilizate în aceste activități, prevăzută anterior în Codul fiscal.
Pe partea de salarii, scutirea de impozit pe venit pentru angajații care desfășoară activități de cercetare-dezvoltare rămâne în vigoare, în condițiile legii.
Certificarea, condiția care se ignoră
Din 2023, legislația prevede certificarea activității de către un specialist, pentru încadrarea proiectelor și activităților ca fiind eligibile pentru facilitățile fiscale din Codul fiscal.
Fără certificare, discuția despre 50% sau 10% e teoretică. Prima verificare nu e care variantă e mai bună, ci dacă activitatea se califică.
Ce face contabilul, practic
Verifică eligibilitatea și certificarea. Fără ele, nu se aplică nicio variantă.
Calculează ambele scenarii pe cifrele reale ale clientului. Diferența depinde de nivelul impozitului datorat, nu doar de valoarea cheltuielilor.
Verifică perspectiva pe 4 ani. Dacă firma are impozit mic în anul curent dar profit așteptat în următorii, creditul fiscal recuperabil e clar superior.
Înregistrează creditul în registrul de evidență fiscală — e cerință expresă a textului legal, nu o formalitate.
Documentează opțiunea. Alegerea între cele două mecanisme trebuie să poată fi justificată și urmărită în timp.
Temeiul legal
- Codul fiscal, art. 20 alin. 1 lit. a) — deducerea suplimentară de 50%;
- Codul fiscal, art. 20¹ — creditul fiscal pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare, introdus prin OUG nr. 8/2026, art. 6;
- Codul fiscal, art. 18¹ — impozitul minim pe cifra de afaceri și corelarea cu facilitățile R&D;
- OUG nr. 8/2026 — completarea listei veniturilor neimpozabile cu diferența de credit fiscal restituită și cu bonificația acordată de organul fiscal.
De reținut
Pe hârtie, creditul fiscal de 10% bate deducerea de 50% — 1.000 de lei față de 800, la aceleași cheltuieli.
Dar diferența reală apare la firmele cu impozit mic: deducerea se pierde, creditul se recuperează în patru ani. Iar alegerea se face o singură dată, pe cifre concrete, nu pe regula generală.