Ce curs se folosește pentru veniturile și impozitul unui sediu permanent din străinătate?
O firmă română cu un sediu permanent în alt stat calculează impozitul pe profit pentru toată societatea, inclusiv pentru activitatea sediului, după regulile din România. Operațiunile sediului sunt înregistrate în moneda străină, deci trebuie aduse în lei. Normele Codului fiscal spun clar ce curs se folosește: cursul valutar mediu anual comunicat de Banca Națională a României. Același curs se aplică veniturilor, cheltuielilor, altor sume impozabile sau deductibile și impozitului plătit în străinătate.
Regula contează direct pentru creditul fiscal extern: impozitul plătit afară și impozitul calculat după regulile române trebuie comparate în aceeași monedă și la același curs.
Temeiul legal
„Din punct de vedere fiscal, la sfârșitul anului fiscal, operațiunile efectuate prin intermediul unor sedii permanente din străinătate ale persoanelor juridice române, înregistrate în cursul perioadei în monedă străină, respectiv veniturile, cheltuielile, alte sume impozabile sau deductibile, cât și impozitul plătit se convertesc în lei prin utilizarea cursului valutar mediu anual, comunicat de Banca Națională a României.” — HG 1/2016, Normele metodologice ale Codului fiscal, titlul II pct. 39 alin. (2) (sursă: anaf_surse/hg_1_2016_norme_cod_fiscal.txt)
„O persoană juridică română care desfășoară activități printr-un sediu permanent într-un alt stat calculează rezultatul fiscal la nivelul întregii societăți, potrivit dispozițiilor titlului II din Codul fiscal. În scopul acordării creditului fiscal aferent unui sediu permanent contribuabilul calculează profitul impozabil și impozitul pe profit aferente acelui sediu permanent, în conformitate cu reglementările fiscale din România.” — HG 1/2016, Normele metodologice ale Codului fiscal, titlul II pct. 39 alin. (3) (sursă: anaf_surse/hg_1_2016_norme_cod_fiscal.txt)
„Dacă o persoană juridică română obține venituri dintr-un stat străin prin intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse unui impozit cu reținere la sursă care, potrivit prevederilor convenției de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu un alt stat, pot fi impuse în celălalt stat, iar respectiva convenție prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri metoda creditului, impozitul plătit către statul străin, fie direct, fie indirect, prin reținerea și virarea de o altă persoană, se scade din impozitul pe profit determinat potrivit prevederilor prezentului titlu.” — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 39 alin. (2) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Ce înseamnă concret:
- Conversia e fiscală și se face la final de an. În contabilitatea curentă, operațiunile în valută se înregistrează după regulile contabile, la cursul zilei. Pentru calculul impozitului, sumele sediului permanent se convertesc la sfârșitul anului fiscal cu cursul mediu anual.
- Același curs pentru toate componentele. Venituri, cheltuieli, sume impozabile sau deductibile și impozitul plătit în străinătate se convertesc la același curs, ca să nu apară diferențe artificiale.
- Cursul e cel comunicat de BNR. Nu se folosește o medie calculată intern din cursurile zilnice sau cursul de la 31 decembrie.
- Profitul sediului se recalculează după regulile române. Rezultatul în lei se retratează după titlul II din Codul fiscal (cheltuieli nedeductibile, venituri neimpozabile), pentru limitarea creditului fiscal.
SC Exemplu SRL are un sediu permanent în statul X. În 2026, sediul realizează venituri de 200.000 EUR, cheltuieli de 150.000 EUR și plătește acolo un impozit de 12.000 EUR. Presupunem, doar pentru exemplu, un curs valutar mediu anual BNR de 5,00 lei/EUR.
- Venituri: 200.000 × 5,00 = 1.000.000 lei
- Cheltuieli: 150.000 × 5,00 = 750.000 lei
- Impozit plătit în X: 12.000 × 5,00 = 60.000 lei
Cu aceste sume în lei, firma recalculează profitul sediului după regulile române și stabilește creditul fiscal extern pe care îl poate scădea în D101.
Ce se greșește în practică
- Se preiau direct soldurile din contabilitate, convertite la cursuri zilnice, în calculul fiscal al sediului permanent.
- Impozitul străin se convertește la cursul din ziua plății, iar veniturile la cursul mediu. Componentele ajung astfel să nu mai fie comparabile.
- Se folosește cursul de închidere de la 31 decembrie în locul cursului mediu anual.
- Se uită retratarea profitului sediului după regulile române înainte de calculul limitei creditului fiscal.
Ce face iConta.eu
iConta.eu preia cursul BNR și îl aplică operațiunilor în valută la data operațiunii, după regula contabilă, cu diferențele de curs aferente. Aplicația nu calculează automat conversia fiscală la cursul mediu anual pentru un sediu permanent din străinătate. În D101, creditul fiscal extern (rândul 42.1) e o valoare introdusă de contabil. Aplicația verifică să nu depășească impozitul pe profit de la rândul 41.