Declarația 100: ce e, cine o depune și ce conține
D100 nu e o declarație despre un singur impozit. E formularul-container pentru obligațiile de plată la bugetul de stat care nu au un formular dedicat. Ce se declară efectiv depinde de vectorul fiscal al firmei.
Ce se declară prin D100
Cele mai frecvente poziții:
- impozit pe profit — plățile trimestriale, pentru trimestrele I–III; trimestrul IV se regularizează prin D101;
- impozit pe veniturile microîntreprinderilor — 1% pe veniturile trimestrului;
- impozit pe dividende distribuite persoanelor fizice sau juridice rezidente;
- impozit pe veniturile obținute din România de nerezidenți;
- impozit pe reprezentanțe, redevențe miniere și petroliere, taxe de organizare a jocurilor de noroc, și alte obligații enumerate în nomenclatorul anexat ordinului.
Ce nu se declară prin D100
TVA (D300), contribuțiile sociale și impozitul pe venitul din salarii (D112), impozitul anual pe profit (D101). Fiecare are formularul lui.
Periodicitatea
Depinde de obligație, nu de firmă. O aceeași firmă poate avea în D100 poziții lunare și poziții trimestriale, iar declarația se depune la fiecare termen pentru pozițiile scadente atunci.
Pentru impozitul pe profit și cel micro, termenul e 25 a lunii următoare trimestrului. Pentru impozitul pe dividende, 25 a lunii următoare celei în care se plătește dividendul, sau 25 ianuarie a anului următor dacă dividendul distribuit nu a fost plătit până la sfârșitul anului.
Greșeala care se propagă
Baza de calcul a impozitului pe profit e profitul impozabil, nu veniturile. Confuzia apare când declarația se completează din balanță fără a trece prin calculul fiscal — se ia rulajul contului de venituri și se aplică cota.
Rezultatul e un impozit uneori de câteva ori mai mare decât cel datorat, iar declarația trece de validare fiindcă structura e corectă. Nimic nu semnalează că baza e greșită.
La microîntreprinderi, invers: acolo baza este venitul, dar nu tot venitul — se scad elementele prevăzute la art. 53 din Codul fiscal, între care veniturile din provizioane, cele din diferențe de curs, și despăgubirile primite.
Ce se verifică înainte de depunere
- baza corespunde tipului de impozit (profit impozabil la profit, venituri ajustate la micro);
- pozițiile declarate sunt cele din vectorul fiscal, fără altele în plus;
- suma declarată se regăsește în contabilitate, în contul de impozit corespunzător;
- nu se declară pe zero o poziție care are bază reală — o declarație cu totalul zero e o eroare până la proba contrarie.
Ce face iConta
Baza fiecărei poziții se derivă din calculul fiscal, nu din rulaje brute, iar rezultatul se confruntă cu contabilitatea înainte de generare. O declarație cu bază zero pe o firmă cu activitate produce semnal, nu trece tăcut.