Ce datorii NU sunt considerate obligații fiscale restante (eșalonări, suspendări)?
Nu orice datorie neplătită la ANAF e „restantă” în sens legal. Codul de procedură fiscală art. 157 alin. (2) enumeră categoriile de obligații care nu sunt considerate restante, iar alin. (3) adaugă cazul compensării cu sume de primit. Diferența contează pentru certificatul de atestare fiscală și pentru orice procedură care cere lipsa datoriilor restante.
Ce este restant
Art. 157 alin. (1) definește ca restante: - obligațiile pentru care s-a împlinit scadența sau termenul de plată; - diferențele de obligații principale și accesorii stabilite prin decizie de impunere, „chiar dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată”.
A doua regulă este cea care surprinde cel mai des. O decizie de impunere comunicată ieri te face debitor cu obligații restante de azi, deși termenul de plată nu a trecut.
Ce nu este restant
Potrivit art. 157 alin. (2), nu sunt restante:
- a) obligațiile pentru care s-au acordat înlesniri la plată aflate în derulare, cât timp nu a trecut termenul de plată din actul de acordare sau suntem în termenul de grație de la art. 194 alin. (1) lit. d). Același regim îl au obligațiile curente de care depinde menținerea eșalonării, cât timp nu au expirat termenele suplimentare de la art. 194 alin. (1).
- b) obligațiile din acte administrative fiscale a căror executare este suspendată de instanță, în condițiile legii contenciosului administrativ.
- b^1) obligațiile din acte administrative fiscale contestate și garantate potrivit art. 210-211 sau art. 235.
- c) obligațiile cu termene de plată viitoare din planul de reorganizare judiciară aprobat și confirmat.
- d) obligațiile care nu se sting potrivit art. 266 alin. (9), adică pe durata procedurii insolvenței sau a reorganizării judiciare.
- e) creanțele din titlurile executorii pentru care bunul sechestrat a fost vândut cu plata prețului în rate (art. 253), în limita diferenței de preț aprobate la plata în rate.
Lista de mai sus este cea din forma consolidată a Codului de procedură fiscală. Dacă firma are un acord de restructurare într-o procedură de prevenire a insolvenței, verifică dacă art. 157 alin. (2) a fost completat ulterior pentru această situație.
Compensarea cu sume de primit
Art. 157 alin. (3): contribuabilul nu are obligații restante dacă datoriile sunt mai mici sau egale cu suma de rambursat sau de restituit pentru care există cerere în curs de soluționare, plus sumele certe, lichide și exigibile de încasat de la autoritățile contractante. În certificatul de atestare fiscală se face mențiune în acest sens.
Exemplu
O firmă datorează 18.000 lei TVA scadentă pe 25 august. Pe 20 august a depus un decont cu opțiune de rambursare de 25.000 lei, încă nesoluționat. Pentru că 18.000 lei este mai mic decât 25.000 lei, firma nu înregistrează obligații restante, iar certificatul va menționa situația (art. 157 alin. (3)). Dacă aceeași firmă are și o decizie de impunere de 5.000 lei comunicată pe 2 septembrie, trebuie refăcută comparația: 23.000 lei, încă sub 25.000 lei.
Pași practici pentru contabil
- Înainte de a cere certificatul de atestare fiscală, identifică fiecare datorie neplătită și încadrează-o în alin. (1), (2) sau (3).
- Pentru eșalonări, urmărește termenele din grafic și termenele suplimentare de la art. 194 alin. (1). Depășirea lor transformă sumele în restanțe.
- Pentru un act contestat, restanța dispare numai dacă suma este garantată sau executarea este suspendată. Simpla depunere a contestației nu este suficientă.
- Păstrează dovada cererilor de rambursare sau restituire în curs și documentele de la autoritățile contractante.
De reținut
- Diferențele stabilite prin decizie de impunere sunt restante imediat, chiar înainte de termenul de plată (Codul de procedură fiscală art. 157 alin. (1) lit. b)).
- Eșalonarea în derulare, suspendarea executării și contestația garantată scot sumele din categoria restanțelor (art. 157 alin. (2) lit. a), b), b^1)).
- Datoriile acoperite de o rambursare sau restituire în curs nu sunt restante (art. 157 alin. (3)).