Cu ce datorii fiscale se poate compensa diferența de credit fiscal pentru cercetare-dezvoltare?
Diferența de credit fiscal pentru cercetare-dezvoltare se poate compensa cu obligații fiscale restante ale firmei: impozit pe profit sau impozit minim pe cifra de afaceri, dar și alte taxe, impozite și contribuții. Legea exclude două categorii. Prima este impozitul suplimentar (inclusiv cel național) din legislația privind nivelul minim global de impozitare a grupurilor mari. A doua sunt obligațiile fiscale cu reținere la sursă stabilite prin declarațiile depuse de contribuabil.
În practică, cu diferența de credit se poate stinge, de exemplu, un TVA restant. Nu se poate stinge însă impozitul pe salarii reținut angajaților.
Temeiul legal
„Diferența de credit fiscal prevăzută la alin. (3) și (4) reprezintă creanță fiscală a contribuabilului și poate fi utilizată, în următorii 4 ani fiscali/ani fiscali modificați, consecutivi, pentru stingerea, prin compensare, a obligațiilor fiscale restante reprezentând impozit pe profit/impozit minim pe cifra de afaceri sau alte taxe, impozite și contribuții, cu excepția impozitului suplimentar sau a impozitului suplimentar național reglementat de prevederile [...] și a obligațiilor fiscale cu reținere la sursă stabilite prin declarații fiscale depuse de contribuabil sau prin restituire, în condițiile prevăzute de prevederile art. 167 și 168 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 20^1 alin. (5) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Ce rezultă din text:
- Ce se poate stinge prin compensare:
- impozitul pe profit restant;
- impozitul minim pe cifra de afaceri restant;
- alte taxe, impozite și contribuții restante, fără ca legea să le enumere.
- Ce nu se poate stinge:
- impozitul suplimentar și impozitul suplimentar național din legea privind nivelul minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni;
- obligațiile fiscale cu reținere la sursă stabilite prin declarațiile depuse de contribuabil. Aici intră, de exemplu, impozitul pe salarii reținut sau impozitul pe dividende reținut la plată.
- Doar obligații restante. Textul vorbește de „obligațiile fiscale restante", nu de obligațiile curente sau viitoare. O cerere de compensare se raportează, potrivit textului, la datoriile deja scadente și neplătite.
- Alternativa este restituirea. Diferența se poate și restitui. Ambele variante funcționează în condițiile art. 167 și 168 din Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015).
- Fereastra de timp. Utilizarea e posibilă în următorii 4 ani fiscali consecutivi. Pentru restituire, termenul special de prescripție de 4 ani curge din prima zi a anului fiscal următor celui pentru care se determină creditul (art. 20^1 alin. (6)-(7)).
- Procedura și formularul se aprobă prin ordin al președintelui ANAF (art. 20^1 alin. (11)). Pașii concreți se verifică în ordinul în vigoare.
Un punct interpretabil privește contribuțiile sociale ale salariaților, reținute de angajator din salariu. Ele au tot natura unor sume reținute la sursă și declarate de contribuabil. Lectura prudentă le include în excepție. Contribuția datorată de angajator în nume propriu nu e o reținere la sursă.
SC Exemplu SRL are, după declarația anuală pe 2026, o diferență de credit fiscal pentru cercetare-dezvoltare de 60.000 lei. În aceeași perioadă are următoarele obligații restante:
- TVA de plată restant: 25.000 lei, care se poate compensa;
- impozit pe salarii reținut, restant: 10.000 lei, care nu se poate compensa (reținere la sursă);
- impozit pe profit restant din anul anterior: 8.000 lei, care se poate compensa.
Compensare posibilă: 25.000 + 8.000 = 33.000 lei. Rămân 60.000 − 33.000 = 27.000 lei, care se pot folosi la alte obligații restante eligibile în următorii 4 ani fiscali sau se pot cere la restituire. Impozitul pe salarii de 10.000 lei trebuie plătit separat.
Ce se greșește în practică
- Diferența de credit se folosește pentru impozitul pe salarii sau pe dividende reținut, deși legea exclude expres obligațiile cu reținere la sursă.
- Se presupune că diferența poate acoperi doar impozitul pe profit, iar firma ratează compensarea cu TVA sau cu alte taxe restante.
- Se cere compensarea cu obligații încă nescadente, deși textul vorbește de obligații restante.
- Se lasă să expire fereastra de 4 ani fără compensare și fără cerere de restituire.
- Nu se verifică procedura și formularul aprobate prin ordin ANAF.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu calculează creditul fiscal pentru cercetare-dezvoltare și nu generează cererea de compensare sau de restituire. Aplicația ține evidența contabilă și generează declarațiile din care rezultă obligațiile firmei (TVA, impozitul pe profit, contribuțiile și impozitul pe salarii). Semaforul de conformare arată, pe fiecare firmă, declarațiile datorate față de cele depuse, cu termenele lor. Stabilirea obligațiilor restante eligibile și depunerea cererii rămân în sarcina contabilului.