Debit prescris în fișa pe plătitor: cum se scoate
Un debit vechi care apare în fișa pe plătitor nu dispare singur, chiar dacă termenul de prescripție a trecut. Trebuie invocat — organul fiscal nu îl scade din oficiu în toate situațiile.
Iar consecința prezenței lui e concretă: certificatul de atestare fiscală iese cu restanțe, firma nu poate participa la licitații, nu obține finanțări și poate pierde bonificații.
Cele două prescripții, care se confundă
Prescripția dreptului de a stabili creanțe fiscale — 5 ani. Termenul curge de la 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația. Temei: art. 110 din Codul de procedură fiscală.
Aceasta privește dreptul ANAF de a mai stabili o obligație — prin decizie de impunere, prin inspecție.
Prescripția dreptului de a cere executarea silită — 5 ani. Termenul curge de la 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul. Temei: art. 215 din Codul de procedură fiscală.
Aceasta privește o obligație deja stabilită și neîncasată.
Debitul din fișă intră, de regulă, în a doua categorie: e stabilit, dar neîncasat.
Ce întrerupe și ce suspendă termenul
Punctul care lămurește de ce un debit vechi de opt ani poate fi încă valid.
Termenul de prescripție a executării silite se întrerupe prin:
- orice act de executare silită comunicat debitorului — somație, poprire, sechestru;
- recunoașterea datoriei de către debitor, inclusiv printr-o plată parțială;
- depunerea unei cereri de eșalonare sau de compensare.
La întrerupere, termenul începe să curgă din nou, integral.
Termenul se suspendă pe durata soluționării unei contestații, pe durata eșalonării la plată, sau în celelalte cazuri prevăzute de lege.
Deci o plată de 50 de lei făcută acum trei ani pe un debit vechi a repornit ceasul.
Cum se procedează
1. Cere fișa pe plătitor din Spațiul Privat Virtual, cu detalierea pe fiecare obligație: tipul, perioada, suma, data scadenței.
2. Identifică debitele candidate. Pentru fiecare, stabilește data de la care ar fi început să curgă termenul.
3. Verifică actele de întrerupere. Aici e munca reală: somații primite, popriri instituite, plăți parțiale, cereri depuse. Fiecare resetează termenul.
Documentele se caută în arhiva firmei și în istoricul SPV.
4. Depune o cerere scrisă la organul fiscal competent, prin care invoci prescripția pentru debitele identificate, cu argumentarea pe fiecare: data nașterii dreptului, absența actelor de întrerupere, împlinirea termenului.
5. Aștepți răspunsul. Organul fiscal analizează și, dacă prescripția e împlinită, procedează la scăderea din evidență.
6. Dacă cererea e respinsă, se poate contesta, în termen de 45 de zile de la comunicare.
Ce se întâmplă cu accesoriile
Dobânzile și penalitățile urmează soarta debitului principal. Dacă principalul e prescris, accesoriile aferente lui se sting împreună cu el.
Dar accesoriile calculate pentru perioade mai recente pot avea propriul termen, neîmplinit.
Situația care blochează cel mai des
Un debit prescris, dar cu accesorii recente calculate automat de sistem. Fișa arată o sumă mică, aparent nesemnificativă, care produce mențiunea de restanțe pe certificatul de atestare fiscală.
Firma plătește suma ca să obțină certificatul curat — iar plata recunoaște datoria și repornește termenul pentru principal.
De aceea plata unui debit vechi nu se face fără verificarea prescripției. Uneori costă mai mult decât suma plătită.
Ce nu se prescrie așa
Obligațiile în curs de executare silită activă — termenul e întrerupt continuu.
Obligațiile incluse în eșalonare — termenul e suspendat pe durata acesteia.
Obligațiile contestate — termenul e suspendat pe durata soluționării.
Ce verifică un contabil, o dată pe an
Fișa pe plătitor completă, nu doar totalul. Debitele vechi apar la fundul listei și trec neobservate.
Corelarea cu contabilitatea. Un debit din fișă care nu apare în evidența firmei e fie o eroare a ANAF, fie o obligație necontabilizată — ambele merită lămurite.
Istoricul de somații pentru debitele vechi.
Data ultimei plăți pe fiecare poziție — e cel mai frecvent act de întrerupere.
Temeiul legal
- Codul de procedură fiscală, art. 110 — prescripția dreptului de a stabili creanțe fiscale, termenul de 5 ani de la 1 iulie a anului următor;
- art. 215 — prescripția dreptului de a cere executarea silită, 5 ani de la 1 ianuarie a anului următor;
- art. 216 — suspendarea termenului;
- art. 217 — întreruperea termenului;
- art. 270 — contestația, termenul de 45 de zile.
De reținut
Prescripția se invocă, nu se aplică singură. Iar înainte de a invoca, se verifică actele de întrerupere — o singură plată parțială anulează ani de așteptare.
Iar regula practică cea mai utilă: nu plăti un debit vechi înainte de a verifica dacă e prescris. Plata îl reînvie.