Cum declar în D212 dacă am PFA și venituri din străinătate?
Ca și la chirii, D212 tratează veniturile din străinătate ca sursă separată de PFA, dar cu o particularitate: baza de impozitare se stabilește după regulile proprii categoriei de venit, exact ca și cum ar fi fost realizat în România — diferența apare doar la creditul fiscal pentru impozitul deja plătit afară.
Temeiul legal
„Persoanele fizice prevăzute la art. 59 alin. (1) lit. a) și cele care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 59 alin. (2) și (2^1) datorează impozit pentru veniturile obținute din străinătate. [...] Veniturile realizate din străinătate se supun impozitării prin aplicarea cotelor de impozit asupra bazei de calcul determinate după regulile proprii fiecărei categorii de venit, în funcție de natura acestuia." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 130 alin. (1)-(2) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Ce rezultă pentru completarea D212:
- Rezidenții români (art. 59 alin. (1) lit. a)) datorează impozit pentru toate veniturile, indiferent de statul din care provin — inclusiv cele din activitatea de PFA desfășurată sau facturată din străinătate.
- Venitul din străinătate nu are un regim fiscal propriu, separat de categoriile interne — se încadrează în aceeași categorie de venit (activități independente, chirii, investiții etc.) și se supune acelorași reguli de determinare a bazei ca un venit similar realizat în România (art. 130 alin. (2)).
- Dacă România are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri cu statul din care provine venitul, iar impozitul a fost deja reținut acolo, contribuabilul poate solicita creditul fiscal extern — condiționat de documente justificative privind impozitul plătit în străinătate.
- Venitul din PFA realizat din România și cel din străinătate, chiar dacă provin din activități similare, se declară pe capitole distincte în D212 — cap11 (sistem real, în România) și cap14 (venituri realizate în străinătate).
Ce se greșește în practică
- Se omite declararea veniturilor din străinătate, considerând că impozitul plătit acolo acoperă automat orice obligație în România — creditul fiscal extern trebuie solicitat explicit, cu documente, nu se aplică din oficiu.
- Se declară venitul din străinătate cumulat cu cel din România, pe același capitol, în loc de capitolul dedicat (cap14) — structura declarației cere separarea lor.
- Se aplică regulile de determinare a venitului net specifice altei categorii decât cea reală a venitului din străinătate — regula e „aceeași categorie, aceleași reguli", nu un regim special unic pentru toate veniturile externe.
Ce face iConta.eu
Generatorul D212 al iConta.eu (core/d212.py) susține capitolul dedicat veniturilor din străinătate (cap14), cu câmpurile oficiale pentru venit brut, cheltuieli deductibile, impozit datorat în România, impozit plătit în străinătate și creditul fiscal aferent (str_impozit_datorat_Ro, str_impozit_platit, str_credit_fiscal). Contabilul introduce țara, categoria, metoda de evitare a dublei impuneri, sumele în lei și impozitul plătit acolo (dovada lui o păstrează contribuabilul); aplicația calculează impozitul datorat în România cu cota categoriei, creditul fiscal — cel mult cât impozitul român — și diferența de plată.
Aplicația nu verifică dacă România are convenție de evitare a dublei impuneri cu statul respectiv și ce metodă prevede — contabilul alege metoda (creditul fiscal sau scutirea), iar aplicația aplică regula metodei alese.