Cum se declară transferul propriu de mărfuri în D390
Când o firmă își mută propriile bunuri dintr-un depozit din România într-un alt stat membru, fără să existe o vânzare către un client, operațiunea nu e „invizibilă" fiscal — Codul fiscal o asimilează unei livrări intracomunitare cu plată, cu obligație de raportare în D390, cu excepția câtorva situații expres definite ca nontransfer.
Temeiul legal
„(10) Este asimilat cu livrarea intracomunitară cu plată transferul de către o persoană impozabilă de bunuri aparținând activității sale economice din România într-un alt stat membru, cu excepția nontransferurilor prevăzute la alin. (12). (11) Transferul prevăzut la alin. (10) reprezintă expedierea sau transportul oricăror bunuri mobile corporale din România către alt stat membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său, pentru a fi utilizate în scopul desfășurării activității sale economice. (12) În sensul prezentului titlu, nontransferul reprezintă expedierea sau transportul unui bun din România în alt stat membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său, pentru a fi utilizat în scopul uneia dintre următoarele operațiuni: [...]" — Legea 227/2015 (Codul fiscal), art. 270 alin. (10), (11) și (12) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Regula practică de raportare:
- Transferul propriu de bunuri (fără vânzare) e asimilat unei livrări intracomunitare cu plată — deci se raportează în D390 cu simbolul specific de transfer/asimilare, exact ca o livrare intracomunitară obișnuită, deși nu există factură către un client extern.
- Nontransferul — de pildă, bunuri trimise temporar pentru prelucrare în alt stat membru și readuse ulterior în România, sau bunuri expediate pentru vânzare la distanță în condițiile art. 275 — nu se raportează ca livrare intracomunitară, dar rămâne supus obligației de evidență separată.
- Pentru ambele situații, art. 321 alin. (4) Cod fiscal cere ținerea unui registru al nontransferurilor, distinct de jurnalele obișnuite de vânzări, pentru bunurile care ies din țară fără să fie livrate unui client.
- Corespondentul acestei operațiuni pe partea de achiziție, în statul membru de destinație, e o achiziție intracomunitară asimilată, pe care firma trebuie să o declare acolo, potrivit regulilor locale.
Ce se greșește în practică
- Se tratează orice mutare fizică de marfă între depozite din state membre diferite ca nontransfer, fără verificarea condițiilor limitative de la art. 270 alin. (12), care definesc strict situațiile scutite de raportare ca transfer.
- Se omite complet raportarea în D390 a transferului propriu, considerând că „nu e o vânzare, deci nu se declară" — deși legea îl asimilează explicit unei livrări intracomunitare.
- Nu se ține registrul nontransferurilor cerut de art. 321 alin. (4), ceea ce face imposibilă justificarea, la un control, a bunurilor ieșite temporar din țară fără raportare ca transfer.
Ce face iConta.eu
iConta.eu generează D390 din operațiunile intracomunitare introduse în aplicație, dar încadrarea unei mutări fizice de marfă drept transfer asimilat livrării intracomunitare sau drept nontransfer scutit de raportare — care depinde de scopul concret al deplasării bunului — rămâne o decizie a contabilului, introdusă manual ca atare în operațiune.