Decontul de TVA și impozitul micro: cum se leagă
Statutul de microîntreprindere (impozit pe veniturile microîntreprinderilor, Titlul III din Codul fiscal) și înregistrarea în scopuri de TVA (Titlul VII) sunt două regimuri fiscale complet independente unul de celălalt. O firmă poate fi microîntreprindere și plătitoare de TVA, microîntreprindere și neplătitoare de TVA, sau poate ieși dintr-un regim fără ca acest lucru să afecteze automat celălalt.
Temeiul legal
„o microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplinește cumulativ următoarele condiții, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent: [...] c) a realizat venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 100.000 euro [...] d) capitalul social al acesteia este deținut de persoane, altele decât statul și unitățile administrativ-teritoriale [...] g) are cel puțin un salariat [...] i) a depus în termen situațiile financiare anuale, dacă are această obligație potrivit legii." — Legea 227/2015 (Codul fiscal), art. 47 alin. (1) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.html)
Condițiile pentru micro (art. 47) nu menționează, nicăieri, statutul de plătitor de TVA — sunt condiții separate de cele ale art. 310 (plafonul de scutire de TVA de 395.000 lei). Ce rezultă de aici:
- O firmă poate depăși plafonul de TVA (395.000 lei) și deveni plătitoare de TVA, rămânând în același timp microîntreprindere, dacă respectă în continuare condițiile art. 47 (venituri sub 100.000 euro, cel puțin un salariat, situații financiare depuse la termen etc.).
- Ieșirea din regimul micro (art. 52 — depășirea plafonului de 100.000 euro, lipsa salariatului, situații financiare nedepuse) nu afectează calitatea de plătitor de TVA — cele două declarații și cele două plafoane curg pe căi separate.
- Decontul de TVA (D300) raportează TVA colectată/deductibilă, iar impozitul micro (1% din veniturile firmei, conform art. 51 alin. 1) se calculează din venituri, nu din baza de TVA — nu există o formulă legală care să lege direct cifrele celor două declarații.
Ce se greșește în practică
- Se presupune că depășirea plafonului de TVA obligă automat și ieșirea din regimul de impozitare micro — cele două plafoane (395.000 lei pentru TVA, 100.000 euro pentru micro) sunt distincte și se verifică separat.
- Se calculează impozitul micro din cifra de afaceri cu TVA inclus, în loc de venituri (baza de calcul a impozitului micro), confundând structura celor două declarații.
- Se amână depunerea D300 sub pretextul că firma e „doar micro", ignorând faptul că obligația de TVA se declanșează independent, la depășirea plafonului propriu de TVA.
Ce face iConta.eu
iConta.eu urmărește separat, în profilul firmei, regimul de impozitare (micro/profit) și calitatea de plătitor de TVA — cota de impozit micro (1%) e citată cu temei explicit în cod (art. 51 alin. 1). Aplicația nu leagă cele două regimuri printr-o regulă automată de condiționare reciprocă, ceea ce e corect din punct de vedere legal: cele două calități se stabilesc independent, iar contabilul le declară separat în profilul firmei.