Când este deductibilă pierderea din distrugerea stocurilor?
Întrebarea nu are un răspuns simplu de „da" sau „nu" — depinde strict de care dintre situațiile enumerate limitativ de lege se poate dovedi pentru bunul respectiv.
Temeiul legal
"cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a mijloacelor fixe amortizabile constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VII. Aceste cheltuieli sunt deductibile în următoarele situații/condiții: 1. bunurile/mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră, în condițiile stabilite prin norme; 2. bunurile/mijloacele fixe amortizabile pentru care au fost încheiate contracte de asigurare; 3. bunurile/mijloacele fixe amortizabile degradate calitativ, dacă se face dovada distrugerii; 4. alimentele destinate consumului uman, cu data-limită de consum aproape de expirare [...] dacă transferul acestora este efectuat potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare; 5. subprodusele de origine animală [...] 6. produsele agroalimentare devenite improprii [...] 7. alte bunuri [...] dacă termenul de valabilitate/expirare este depășit, potrivit legii." — Codul fiscal, art. 25 alin. (4) lit. c)
Regula generală este nedeductibilitatea: o cheltuială cu stocuri lipsă sau degradate, neimputabile, nu se deduce la impozitul pe profit, decât dacă situația se încadrează la una din cele șapte excepții enumerate limitativ — calamitate/forță majoră, bun asigurat, degradare calitativă dovedit distrusă, alimente cu risipă alimentară reglementată, subproduse animale, produse agroalimentare improprii sau bunuri cu termen de valabilitate depășit.
Ce se greșește în practică
- Se pornește de la premisa că orice pierdere de stoc, odată constatată la inventariere, este automat deductibilă — legea spune exact contrariul, ca regulă.
- Se invocă „forța majoră" sau „calamitatea" fără documentele care o atestă în condițiile stabilite prin norme.
- Se tratează bunul asigurat ca deductibil automat, fără să se verifice că există efectiv un contract de asigurare în vigoare pentru bunul respectiv.
Ce face iConta.eu
La operația Minus din ecranul „Inventariere anuală", aplicația nu decide automat dacă cheltuiala e deductibilă — motorul de calcul produce nota contabilă de descărcare de gestiune (și, dacă e cazul, ajustarea de TVA, în funcție de marcajul „asigurat sau dovedit distrus"), dar încadrarea în una din cele șapte situații de deductibilitate de la art. 25 alin. (4) lit. c) rămâne o evaluare pe care contabilul o face pe baza documentelor justificative, la completarea declarației de impozit pe profit.