Este deductibilă TVA la cheltuielile de protocol?
Da, ca regulă generală — spre deosebire de deductibilitatea la impozitul pe profit, unde cheltuielile de protocol sunt limitate la o cotă de 2%, Codul fiscal nu prevede o limitare specială a dreptului de deducere a TVA pentru cheltuielile de protocol. Singurele limitări speciale ale dreptului de deducere privesc vehiculele rutiere motorizate, nu protocolul.
Temeiul legal
„Articolul 298 Limitări speciale ale dreptului de deducere (1) Prin excepție de la prevederile art. 297 se limitează la 50% dreptul de deducere a taxei aferente cumpărării, achiziției intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate și a taxei aferente cheltuielilor legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosința persoanei impozabile, în cazul în care vehiculele nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 298 alin. (1) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile; [...]" — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 297 alin. (4) lit. a) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Din coroborarea celor două articole rezultă:
- Art. 298, singurul articol dedicat „limitărilor speciale ale dreptului de deducere", enumeră exhaustiv o singură categorie de limitare — cea de 50% pentru vehiculele rutiere motorizate folosite și în scop personal. Nicio prevedere din acest articol nu vizează cheltuielile de protocol.
- Deci TVA aferentă cheltuielilor de protocol (mese de afaceri, cadouri oferite partenerilor, evenimente pentru clienți) urmează regula generală de deducere din art. 297 alin. (4): este deductibilă dacă achiziția este destinată unor operațiuni taxabile ale firmei și există factură fiscală valabilă.
- Există totuși o regulă conexă, nu o limitare de deducere: potrivit art. 25 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal, pentru cadourile oferite cu titlu de protocol cu valoare mai mare de 100 lei, TVA colectată aferentă (autolivrarea către terți) se include în cheltuiala de protocol limitată la 2% la impozitul pe profit — dar aceasta este o regulă de „livrare către sine" la ieșirea bunului din patrimoniu, nu o restricție a deducerii inițiale a TVA la achiziție.
- Nu trebuie confundată limita de 2% aplicată la impozitul pe profit (deductibilitatea cheltuielii de protocol în sine, ca sumă) cu deductibilitatea TVA — cele două sunt complet independente: o cheltuială de protocol poate depăși plafonul de 2% (caz în care partea excedentară e nedeductibilă la profit), fără ca acest lucru să afecteze dreptul de deducere a TVA aferente, care rămâne guvernat de art. 297.
Ce se greșește în practică
- Se presupune, din analogie cu limita de 2% la impozitul pe profit, că și TVA la protocol ar fi limitată în mod similar — Codul fiscal nu prevede o astfel de limitare, art. 298 vizând exclusiv vehiculele.
- Se confundă regula „livrării către sine" pentru cadourile de peste 100 lei (colectare de TVA la ieșirea bunului) cu o restricție asupra deducerii TVA la achiziția inițială a bunului respectiv — sunt operațiuni distincte.
- Se deduce integral TVA aferentă unor cheltuieli de protocol fără factură fiscală valabilă pe numele firmei (de exemplu bonuri fiscale fără elemente de identificare), ceea ce nu ține de limitarea specială, ci de condițiile generale de formă pentru exercitarea dreptului de deducere.
Ce face iConta.eu
iConta.eu recunoaște contul 623 „Cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate" în planul de conturi și deduce integral TVA aferentă facturilor de achiziție introduse pe acest cont, conform regulii generale — aplicația nu aplică o limitare specială la deducerea TVA pentru protocol, pentru că legea nu o prevede. La data acestui ghid, calculul plafonului de 2% pentru deductibilitatea cheltuielii de protocol la impozitul pe profit, precum și identificarea cadourilor de peste 100 lei care necesită autolivrare (colectare de TVA), rămân verificări manuale ale contabilului, nefiind automatizate distinct în aplicație.