Care este diferența dintre inspecție fiscală și verificare documentară?
Ambele proceduri urmăresc același scop — stabilirea corectă a situației fiscale a contribuabilului — dar diferă esențial ca amploare și mijloace: inspecția fiscală presupune verificare completă, cu acces la evidențele contribuabilului și posibilitatea unei decizii de impunere; verificarea documentară e o analiză „de birou", pe baza documentelor deja existente la organul fiscal.
Temeiul legal
„ART. 113 Obiectul inspecției fiscale (1) Inspecția fiscală reprezintă activitatea ce are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor în legătură cu stabilirea obligațiilor fiscale de către contribuabil/plătitor, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impozitare și a situațiilor de fapt aferente, stabilirea diferențelor de obligații fiscale principale. ART. 148 Sfera și obiectul verificării documentare (1) Pentru stabilirea corectă a situației fiscale a contribuabilului/plătitorului, organul fiscal poate proceda la o verificare documentară. (2) Verificarea documentară constă în efectuarea unei analize de coerență a situației fiscale a contribuabilului/plătitorului, pe baza documentelor existente la dosarul fiscal al contribuabilului/plătitorului, precum și pe baza oricăror informații și documente transmise de terți sau deținute de organul fiscal, care au relevanță pentru determinarea situației fiscale." — Legea 207/2015 (Codul de procedură fiscală), art. 113 alin. (1) și art. 148 alin. (1)-(2) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Diferențele practice esențiale:
- inspecția fiscală verifică legalitatea și conformitatea declarațiilor, „corectitudinea și exactitatea" obligațiilor, prin examinarea dosarului fiscal, confruntarea cu evidența contabilă și fiscală (inclusiv fișierul standard de control fiscal), și investigarea faptelor și actelor din activitatea contribuabilului — se desfășoară, de regulă, cu aviz prealabil și la sediul organului fiscal sau al contribuabilului;
- verificarea documentară e o „analiză de coerență", limitată strict la documentele deja existente la dosarul fiscal al contribuabilului sau primite de la terți — nu presupune deplasare la contribuabil și nu are aceeași profunzime investigativă;
- ambele pot fi efectuate de organele de inspecție fiscală; verificarea documentară poate fi realizată și de organele de control antifraudă fiscală sau de cele competente pentru verificarea situației fiscale personale (art. 148 alin. (3));
- legea le leagă explicit: contribuabilii cu risc fiscal ridicat care nu remediază riscurile semnalate printr-o notificare de conformare „sunt supuși obligatoriu unei inspecții fiscale sau unei verificări documentare" (art. 121^1 alin. (4) CPF) — cele două sunt, în acest context, alternative, nu etape succesive obligatorii.
Ce se greșește în practică
- Se tratează o solicitare de clarificare/documente din partea ANAF — de multe ori un semn al unei verificări documentare — ca și cum ar fi o inspecție fiscală în toată regula, cu toate drepturile procedurale asociate (aviz, durată legală, posibilitate de amânare).
- Se presupune că verificarea documentară nu poate conduce la o decizie de impunere — poate, în măsura în care organul fiscal constată diferențe pe baza documentelor deja deținute, fără să fie nevoie de o inspecție completă.
- Se ignoră faptul că răspunsul la o verificare documentară (clarificări, documente suplimentare) poate preveni declanșarea unei inspecții fiscale ulterioare, mai amplă și mai costisitoare în timp.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu gestionează procedurile ANAF în sine — nici inspecția fiscală, nici verificarea documentară nu se desfășoară prin aplicație. Modulul de control fiscal al aplicației rulează însă, lunar, verificatorii proprii de concordanță (TVA, D112, D390, cota de TVA facturată) și semnalează contabililor din cabinet neconcordanțele găsite „roșu" — tocmai genul de discrepanțe pe care le-ar putea prinde și o verificare documentară a ANAF, dar depistate din timp, înainte de o eventuală notificare oficială.