Care este diferența dintre penalitatea de întârziere și penalitatea de nedeclarare?
Diferența ține de ce anume se sancționează. Penalitatea de întârziere se datorează pentru o obligație plătită după scadență, indiferent dacă a fost declarată corect. Penalitatea de nedeclarare se datorează numai pentru sumele pe care contribuabilul nu le-a declarat sau le-a declarat greșit, iar organul fiscal le-a stabilit prin decizie de impunere. Pentru aceeași sumă se aplică una sau cealaltă, nu amândouă. Dobânda se datorează în ambele cazuri.
Penalitatea de întârziere
Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015) art. 176 alin. (1) prevede că penalitățile de întârziere se calculează „pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv”. Nivelul este de 0,01% pe zi (art. 176 alin. (2)), iar penalitatea „nu înlătură obligația de plată a dobânzilor” (art. 176 alin. (3)). Dobânda este de 0,02% pe zi (art. 174 alin. (5)).
Tipic, aici intră suma declarată corect în D100 sau D300 și plătită cu câteva săptămâni mai târziu. Penalitatea se aplică și diferențelor rezultate dintr-o declarație rectificativă depusă din proprie inițiativă, pentru că art. 176 alin. (1) trimite la regulile din art. 174 alin. (2)–(4).
Penalitatea de nedeclarare
Art. 181 alin. (1) stabilește o penalitate de 0,08% pe zi pentru obligațiile fiscale principale „nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/plătitor și stabilite de organul fiscal prin decizii de impunere”. Se calculează de la ziua următoare scadenței până la stingerea sumei. Câteva reguli proprii:
- se reduce cu 75% dacă suma din decizie se plătește sau se compensează până la termenul de la art. 156 alin. (1) ori se eșalonează la plată (art. 181 alin. (2));
- se majorează cu 100% când obligațiile rezultă din fapte de evaziune fiscală constatate de organele judiciare (alin. (3));
- nu se stabilește sub 50 lei (alin. (6)) și nu poate depăși suma principală, cu excepția evaziunii (alin. (11));
- nu se aplică dacă greșeala vine din aplicarea interpretării comunicate de organul fiscal central (alin. (7)).
Nu se cumulează
Art. 176 alin. (4) este explicit: „Penalitatea de întârziere nu se aplică pentru obligațiile fiscale principale pentru care se datorează penalitate de nedeclarare potrivit art. 181.” Dobânda rămâne datorată și în acest caz (art. 181 alin. (4)).
Exemplu numeric
TVA de 10.000 lei, scadentă pe 25 martie, plătită după 100 de zile.
| Situație | Dobândă (0,02%/zi) | Penalitate | Total accesorii |
|---|---|---|---|
| Declarată corect, plătită târziu | 200 lei | întârziere 0,01%/zi: 100 lei | 300 lei |
| Nedeclarată, stabilită la control | 200 lei | nedeclarare 0,08%/zi: 800 lei | 1.000 lei |
| Idem, cu reducerea de 75% | 200 lei | 800 − 600 = 200 lei | 400 lei |
Pași practici pentru contabil
- Dacă descoperi o sumă nedeclarată, corecteaz-o prin declarație rectificativă înainte de control. Suma rămâne la dobândă și penalitate de întârziere, nu intră la penalitatea de 0,08%, care privește sumele stabilite de organul fiscal.
- După o decizie de impunere, verifică termenul de la art. 156 alin. (1) și plătește în interiorul lui pentru reducerea de 75%.
- Verifică decizia de accesorii. Pentru aceeași sumă nu trebuie să apară și penalitate de întârziere, și penalitate de nedeclarare.
De reținut
- Întârziere: 0,01% pe zi pentru plata după scadență (Codul de procedură fiscală art. 176).
- Nedeclarare: 0,08% pe zi pentru sumele stabilite de ANAF prin decizie (art. 181), redusă cu 75% dacă plătești la termen.
- Cele două se exclud reciproc (art. 176 alin. (4)). Dobânda de 0,02% pe zi se datorează în ambele cazuri.